Santa Klaus, în capul resurecţiei bãsiste

* Dupã o jumãtate de an de la câştigarea alegerilor prezidenţiale, când, pentru o clipã de istorie, a putut apãrea în postura – auziţi ce grozãvie se spunea în acele zile! – de „preşedinte unificator de ţarã”, Klaus Iohannis a reuşit, în aceste zile, sã evolueze la rampã în adevãrata sa luminã: aceea de carierist încrâncenat, dar submediocru, încet la minte („cu ideaţia grea”, ar fi spus genialul G. Cãlinescu), dar torpilat din interior de nişte obscure impulsuri de complotist de maidan. Fireşte, el ne-a spus de la bun început cã are nevouie de un guvern „al lui”, dar, pentru contrabalansarea imaginii dictatoriale ce se profila, între douã excursii prin insule exotice, mai programa nişte reprize de coabitare cu premierul în funcţie la Cotroceni, cã doar suntem europeni, ce mama lui proces-verbal! Cãtre sfârşitul sãptãmânii trecute Dulapul Sãsesc a apãrut marţial, la tribuna fostului cuc cotrocean şi i-a cerut demisia lui Ponta. Aşa, pur şi simplu. Cicã din cauzã cã un procuror i-ar fi deschis acestuia un dosar cu nu ştiu ce şi nu ştiu cum, Şova, boul bãlţii. Asta se petrecea exact în ziua când gonacii din Parlament ai noului (marelui) P.N.L. (aiurea! de unde „nou” şi „mare”?) depuseserã o moţiune de cenzurã împotriva Guvernului Ponta fix pe ideea… fixã a Sãsãlãului cu votul din diaspora. Bunã şi asta. De idee vorbesc. Micã, puţinã, dar fixã. De asta, însã, ne pãsa nouã mai mult acum? Întrebãm şi noi. Dar când se iveşte oportunitatea de a rezolva totul, nemţeşte, dintr-o loviturã, te mai împiedici de scrupule? Pas cu pas, temeinic, sistematic, cãtre lucrul bine fãcut. Evident din mânã…
* Din punctul meu de vedere, V.V. Ponta este departe de a fi premierul eficient de care România ar avea nevoie în momentul de faţã. Nu fac parte însã nici dintre cei care absolutizeazã pânã la saturaţie, pânã la ridicol, chestiunea cu plagiatul tezei sale de doctorat (infracţiune infirmatã, din câte ştiu, de o instanţã!). Rezervele mele faţã de actualul premier al României sunt cu totul altele şi ţin mai ales de latura sa moralã. Eu nu pot uita cum Ponta s-a dezis, în urmã cu nişte ani, de cel care l-a lansat în politicã şi care, profesional vorbind, i-a fost mentor – Adrian Nãstase – într-un moment de mare cumpãnã pentru acesta. Cum sã-ţi inspire încredere un astfel de om? Care, pe deasupra, a folosit orice oportunitate de a-şi angaja, promova rudele, finii, afinii etc. în cele mai diferite structuri politico-administrative ale Statului Român? Sunt, desigur, lucruri care deranjeazã – şi acestea nu sunt singurele! – în prestaţia actualului premier, iar o demitere a sa şi a cabinetului sãu ca urmare a unei moţiuni de cenzurã (dar numai pe aceastã cale!) nu mi-ar produce absolut nicio tulburare interioarã. Dar asaltul concentrat al lui Santa Klaus et Co., plus manipularea strãzii împotriva lui Ponta aduc vizibil a loviturã de stat. Fãrã exagerare. Şi chiar dacã am accepta ca justificatã o asemenea realitate, cu cine vrem sã-i înlocuim pe Ponta şi ai lui? Nu cumva cu talibanii bãsişti din fostele guvernãri PDL-iste? Ba da, chiar cu ei, fie cã provin din impostura politicã numitã „noul PNL” sau „marele PNL”, fie cã vin dinspre stradã sau piaţã, ca PDL-işti vopsiţi în PMP-işti, adicã în bãsişti pe stil (relativ) nou. Ne-ar conveni asta, la niciun an de când Bãsescu şi-a încheiat mandatele? Iar în chip de lider al resurecţiei bãsismului în România acestor zile, pe cine gãsim? Pe Klaus Werner Iohannis, fostul amic de cafea şi de alte alea al lui Bãsescu, omul care, auziţi şi dumneavoastrã, şi-a luat ţara înapoi în urmã cu o jumãtate de an, „unificatorul de ţarã”, ce sã mai zicem, echivalentul contemporan al lui Carol I – te pui cu te-ncurci?! – dascãlul superperformant care şi-a luat şase case numai din meditaţii, în fine, turistul neamului chinuit de nevoia înfiinţãrii „instituţiei primei doamne”! Pe când Bãsescu – prim ministru?
* Cu ocazia acestei tentative de puci, lumea a trecut pe planul al cincilea „dosarul Mariana Rarinca” şi eventualele lui consecinţe (de fapt, mai mult decât necesarele lui urmãri, respectiv demisia celor douã cucoane din fruntea DNA şi ÎCCJ – Kovesi şi Stanciu). E bine aşa? Acoperi un rahat foarte mare şi… natural (abuzul contra unui cetãţean de rând) cu unul şi mai mare dar puţind a melanj polimerizant al cãrui damf nu numai cã-ţi îndoaie nasul, dar te şi terminã, dacã mã înţelegeţi ce vreau sã spun. În concluzie, Santa Klaus, pentru noi,/ E Traian Bãsescu doi.
* Recent, s-a desfãşurat concursul pentru ocuparea posturilor de inspectori de specialitate în cadrul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Mehedinţi. Metodologia desfãşurãrii acestui concurs a rãmas, din câte aflãm, o mare necunoscutã pentru cea mai mare parte a candidaţilor. Dubii sunt şi în legãturã cu atmosfera generalã în care s-au derulat probele. Prof. Dr. Dana Jenaru, candidat la postul de inspector de limba şi literatura românã, pe care l-a ocupat şi pânã acum, şi-a prezentat demisia în semn de protest faţã de felul în care a fost organizat acest concurs. Aşteptãm, dacã nu o anchetã, mãcar nişte explicaţii. Pentru a nu intra şi noi în jocul, extrem de tentant altminteri, al speculaţiilor.