Hotel Cotroceni

Preşedintele de la Cotroceni, pentru cã preşedintele României încã nu a arãtat cã este, a intrat de curând şi în atenţia organelor de presã şi a cetãţenilor. Şi nu cã ar fi executat ceva treburi spectaculoase, ci pentru cã lipsa sa aparentã de activitate l-a adus ca atare în atenţia mass-mediei. Unii îl denumesc „ficusul de la Cotroceni”, pentru cã are un rol decorativ pentru palatul unde se decid de obicei destinele ţãrii şi mai ales destinele în politica externã.
Alţii l-au denumit „pãmãtuf” pentru cã doar lasã senzaţia cã dã doar praful de pe deasupra şi nu face dovada unor activitãţi consistente care sã se resimtã la nivel concret în viaţa de zi cu zi a politicii naţionale, a instituţiilor şi a cetãţenilor.
Transmite mesaje cu acelaşi ton pe care comunicã ofertele sãptãmânii fata de la supermarket. Nu se înrevede nicio problemã, soluţie, plan, obiectiv. Senzaţia cã preşedintele este doar un vizitator la Muzeul Cotroceni este din ce în ce mai vizibilã. Nici mãcar locatar al palatului nu poate fi numit. Vreo trei zile pe sãptãmânã dã pe la Sibiu, unde joacã tenis. Poate mai are de pus nişte faianţã printr-una din casele sale multe. Sau poate îşi mai prinde ştrampii în vreo tufã de trandafiri pe care o tunde cu migalã. Neamţul e neamţ şi face treaba pânã la capãt, chiar dacã toatã ziua nu face altceva decât sã scarmene mâţa între urechi. Poate fi mandatul de cinci ani de la Cotroceni o binemeritatã vacanţã dupã trei mandate şi jumãtate de primar de Sibiu sau câte or mai fi? Este posibil pentru cã traiul la Hotel Cotroceni îi prieşte şefului statului. Lasã senzaţia cã este consul onorific la Balcic şi îşi serveşte cafeaua şi consumã ceaiul cu o migalã care dureazã o zi. În restul oferã decoraţii, promulgã, semneazã, graţiazã, se plimbã şi mai ales scrie. Are o echipã atât de slabã, încât nici nu prea ştie pe cine decoreazã, cã de promolgat este oricum obligat, cã pânã la urmã îl obligã legea.
Este chiar fain sã te plimbi cinci ani de zile prin toatã lumea, pe banii statului şi sã iei şi salariu. Cred cã este serviciul ideal pentru orice român sau neamţ. Omul se aflã deja la cea de-a treia carte, semn cã are timpul necesar sã le scrie, dacã nu face toatã munca sisificã vreo secretarã meticuloasã sau un secretar german care îi cunoaşte foarte bine stilul şi gândurile. Stilul e clar, e nemţesc, iar gândurile sunt şi ele vreo douã sau trei la numãr. România lucrului bine fãcut. Cam asta aş ţine minte în clipa de faţã. Dar depinde şi de ce lucru e vorba. Preşedintele poate cã pune bine faianţã, taie bine trandafirii şi îi butãşeşte sau scrie bine cãrţi pentru tocat timpul gospodinelor sau al pensionarelor sau al celor care cãlãtoresc de pildã cu trenul. Preşedintele nu provoacã dezbateri. Nu propune teme economice. Nu vine cu strategii. Nu ne aratã proiecţii, nu ne oferã predicţii asupra nivelului de trai. Nu este în aparenţã interesat nici de o guvernare liberalã.
Ori individul este fascinat de postul de turist pe bani publici pe care îl ocupã la Cotroceni, ori încã nu a descoperit cu ce se mânâncã meseria de preşedinte sau pur şi simplu aşa este el: ficus, pãmãtuf, ornament. Din când în când, Victor Ponta îşi mai aratã colţii de socialist, iar preşedintele se trezeşte din reverie şi mai aruncã o bomboanã pe coliva administraţiei prezidenţiale, cum cã l-ar susţine pe Predoiu la Palatul Victoria, în caz cã va trece şi cea de 27 moţiune de cenzurã. Când o mai veni şi timpurile alea. Dacã preşedintele a scris 3 cãrţi într-un an, sã zicem cã în cinci are şansa sã ajungã la 15, deci cam un raft de bibliotecã micã. Ar putea chiar sã rãmânã cu leafã de bibliotecar sau de muzeograf, dacã tot s-a mutat la Cotroceni. Mãcar pânã când îşi va stabili obiectivele pe care le are ca preşedinte. Sau poate cã aşa trebuie sã fie un preşedinte şi românii tot aşteaptã soluţia finalã de la un singur cap. Dar chiar Klaus a promis cã va produce o Românie a lucrului bine fãcut. Nu l-a pus nimeni sã promitã. Dacã o ţine tot aşa, nu-l prinde cel de-al doilea mandat la Cotroceni. Sau poate se încãlzeşte mai greu. Poate dupã anul al doilea sau al treilea va apãrea şi treaba nemţeascã. Pânã atunci: Bun venit la Hotel Cotroceni!