Cine sare pari mulţi…

* Gâlceava dintre cele douã falange al noului (mã rog, marelui!) PNL continuã şi dupã momentul (istoric?!) Bistriţa Nãsãud, acolo unde musiu Bijboacã a ţinut sã le dea peste nas (bot) partenerilor proveniţi din PDL, în încercarea de a-i pune, de a-i aşeza cât mai temeinic în banca lor, consideratã, nu-i aşa, meritatã! La sfârşitul sãptãmânii trecute, cele douã tabere din marele PNL s-au revãzut şi, evident, reconfruntat, la Piteşti, acolo unde bãsiştii frustraţi din fostul PDL au ţinut sã-şi ia revanşa. Şi l-au fluierat copios pe nea Bijboacã. Care (pardon de ca-ca!), sfios şi orgolios din fire, s-a dat rãnit. Fapt ce a impresionat exact pe cine trebuie. Adicã pe nimeni. În ciuda reprezentaţiei împãciuitoriste la care s-au pretat liderii, vai, exponenţiali ai partidului. Mult prea grãbiţi sã ajungã la Florica. Adicã la un loc drag liberalilor de viţã veche (ãia care or mai fi!), cu gâtlejurile uscate, în aşteptarea unui şpriţ izbãvitor. În fine, lucrurile din tabãra marelui şi noului PNL au rãmas ca-n tren… Bãieţii, ce mai încoace şi-ncolo, sunt tocmai buni de aruncat în focul guvernãrii.
* Madam Pufulete, c’est a dire Adriana Sãftoiu, s-a apucat şi dumneaei sã scrie o carte. Pãi ce, numai Klaus Iohannis şi Mihaela Rãdulescu?! Acolo-şa, în cartea cu pricina, dumneaei încearcã sã vadã (retroactiv) prin gaura cheii ce anume se petrecea în biroul lui Bãsescu de la Cotroceni, dupã ce toţi consilierii prezidentului, cu excepţia coanei Nutzi, erau trimişi acasã, la ceasuri târzii de noapte. Dacã e sã apreciem ce anume fapte relevante (şi neştiute de iubiţii compatrioţi) a vãzut fosta soţioarã a lui Elwis, nu putem spune decât ori cã aburii frustrãrii sentimentale a duduii Pufulete erau prea denşi, ori cã gaura prin care privea dumneaei (retroactiv!) devenise prea strâmtã. Pe scurt, şi redevenind cât se poate de sobri, Sãftoaica ne spune lucruri cât se poate de banale, al cãror interes a ieşit de mult din actualitate. Ce este de-a dreptul enervant, actanţii acestei telenovele pozeazã în îngeraşi, fãcându-se a ignora minima inteligenţã a populaţiei, care, iatã, încã îi mai suportã. La fel de enervant este faptul cã, deşi probe filmate despre destrãbãlãrile celor doi, intuite de toatã lumea, fãrã îndoialã cã existã, ele întârzie, din nu ştim ce motiv, sã aparã şi sã punã astfel punct speculaţiilor şi incertitudinilor din spaţiul public. În sfârşit. Pentru noi, este amuzantã doar încãierarea dintre cele douã dive ofilite, despre care vorbea în neştire presa de acum opt-nouã ani. Una, fiindcã funcţiile ocupate de ele le ofereau ceva prestanţã. Alta, fiindcã bãtãlia lor pe masculinitatea zbârcitã a marinerului care… scufundase flota României, le cobora, vorba aceea, sub nivelul mãrii.
* Cotabiţã se zbate sã supravieţuiascã şi este ţinut în viaţã de aparte, în acelaşi timp, tot în Bucureşti, o femeie stã trei zile pe bloc, ameninţând cã se aruncã, şi, în cele din urmã, chiar o face, sub ochii stupefiaţi ai martorilor şi ai zecilor de camere de luat vederi, fãrã ca factorii cu abilitãţi în astfel de intervenţii sã o facã. România este ţara paradoxurilor sau ce?!
* Eurovisionul a fost, din nou, câştigat de un ciumete. Din Suedia, de data asta. Un ciumete, care, în afarã de câteva efecte ieftine ale calculatorului, nu a arãtat nimic, iar juriile (?!) din Europa au votat ca oile, dupã ce un „berbec” a luat-o la vale. Adevãrul e cã nici ai noştri ca brazii, cu mesajul umanitarist, de la Voltaj nu au fost mai breji, dar orişicât, parcã melodia lor mai aducea, cât de cât, a cântec. Rãul cel mai mare al acestui concurs rãmâne sistemul de vot, în care gãştile geopolitice fac regula. O ruşine, cum o ruşine a fost şi faptul cã Italia, care, dupã pãrerea noastrã, a avut şi cea mai reuşitã melodie din concurs, nu a reuşit decât sã se claseze pe locul al treilea.
* O femeie, pe care preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu, a dat-o în judecatã pentru un pretins şantaj şi care, tocmai din acest motiv, a fost şi ţinutã în arest preventiv timp de şase luni, a fost achitatã definitiv, pentru cã, auziţi şi dumneavoastrã, nu existã fapta! Cea mai mare parte a presei, sprijinitoare de justiţie independentã, tace mâlc. Desigur, în cadenţe deontologice. Madame Livia Stanciu, tace şi dumneaei precum, iertare de vorbã proastã, porcul (scroafa) în pãpuşoi, în credinţa cã mersul pe burtã rãmâne tot cea mai bunã strategie în vremuri de restrişte, de crizã ori de- alte de-astea. Ştie dumneaei ce ştie, doar a fost pusã-n funcţie de mariner. Cel care a traversat toate regimurile postdecembriste ca bugetar de lux.
* Mişcãrile de trupe din Consiliul Local Drobeta Turnu Severin, menite sã ducã, din nou, la schimbarea viceprimarilor, pe motiv cã Irefutabilul este prada unor mofturi… metafizice ar putea da chix mai repede decât s-ar fi aşteptat unii sau alţii dintre împricinaţi. Pe principiul binecuvântat potrivit cãruia cine sare pari mulţi îi dã câte unu-n cur…