Atentat la siguranţa naţionalã şi bomba cu ceas de care se tem guvernanţii

Am primit din partea hunedoreanului Dumitru Velea, critic literar şi vechi colaborator al revistei noastre, comunicatul „Salvaţi Hunedoara”, care vesteşte pentru sfîrşitul acestei sãptãmîni, în Valea Jiului, un protest de amploare al minerilor nemulţumiţi de desfiinţarea altor locuri de muncã. Pînã la urmã, minerii vor fi cei care vor da startul protestelor împotriva dictaturii capitaliste, pentru cã trãim cu adevãrat în plinã dictaturã. Minerii au ajuns exemplare rare, pe cale de dispariţie. Nu-i urîţi pe mineri fãrã motiv! Minerii au fost aduşi pe cheltuiala statului în ’90 la Bucureşti prin derutare, intimidare şi ameninţare asupra viitorului lor. Ei, sãracii, s-au dus acolo unde au fost trimişi, organizaţi logistic de cei care ar trebui sã poarte cãtuşe acum. Nu minerii au fost cei care au produs actele de violenţã, ci diversionişti costumaţi în mineri. În acel iunie ’90, pe strãzile Bucureştiului erau foarte mulţi mineri falşi, adicã şarlatani deghizaţi în mineri. Minerii din Valea Jiului habar n-aveau unde se aflã sediile P.N.Ţ.cd şi P.N.L. Au fost dirijaţi într-acolo, iar falşii mineri au furat documentele incriminatoare şi au distrus sediul ziarului Dreptatea. Închipuiţi-vã cã minerilor nu le trebuiau nişte documente de partid. Alţi asasini aveau nevoie ca ele sã fie distruse.
Minele româneşti sînt pline de cãrbune, dar importãm cãrbune din Ucraina, via Ungaria, printr-o serie de intermediari necuraţi
Una dintre cauzele situaţiei dezastruoase de la Complexul Energetic Hunedoara este direct legatã de importurile de cãrbune. Din 2012 pînã în prezent, Termocentrala Mintia, parte a Complexului Energetic a importat peste şase sute de mii de tone de cãrbune, în timp ce cãrbunele din minele româneşti a fost trecut pe linia moartã, ceea ce a stîrnit nemulţumirea minerilor care, astfel, nu mai au de lucru. La Direcţia Naţionalã Anticorupţie ar exista o plîngere legatã de importurile de cãrbune din anii trecuţi, pe motiv cã importurile nu au fost fãcute legal, cãrbunele fiind adus din Ucraina, via Ungaria, printr-o serie de intermediari necuraţi. Nemulţumit cã Ministerul de Finanţe şi Ministerul Justiţiei refuzã aprobarea acordãrii unui ajutor de salvare pentru achiziţionarea certificatelor de CO2, preşedintele Consiliului de Administraţie al Complexului Energetic Hunedoara, Alexandru Blaj, a demisionat. Fãrã aceste certificate, vor veni amenzi de circa 120 de milioane de euro din partea Comisiei Europene, amenzi care trimit la faliment sigur complexul energetic. Comisia Europeanã nefiind deloc strãinã de falimentarea coloşilor industriali româneşti, cu concursul slugilor preaplecate de la Bucureşti. Pe lîngã alte nenorociri, intrarea noastrã în U.E. ne-a adus şi supunerea orbeascã în faţa porţilor strãine, cu obligaţia de a ne ruina în favoarea economiilor mari ale lumii.
Minerii îşi anunţã ieşirea în stradã!
D.N.A. ar trebui tras la rãspundere! Unde au dispãrut milioanele de locuri de muncã, dar şi românii, unde au dispãrut şi de ce, în acest capitalism barbar? Din 22 de milioane de români, dacã mai sînt 17 în ţarã. Din 1997, tot sînt trimişi minerii în şomaj. Din peste o sutã de mii de mineri au rãmas patru mii, care, cu aproximaţie, vor ieşi la pensie peste cîţiva ani. Dupã greva foamei, Sindicatul Complexului Energetic Hunedoara şi Liga Pensionarilor Mineri din Valea Jiului au anunţat pentru vineri, 22, mai un protest de amploare în municipiul Petroşani, solicitînd, în regim de urgenţã, prezenţa unei delegaţii guverna-mentale în judeţul Hunedoara, aptã sã ofere mãsuri de redresare a Complexului Energetic, pus pe butuci de importul strãin de cãrbune, cînd minele din România sînt pline de huilã. A.N.A.F. îşi trimite hãitaşii la vînãtoare dupã mãrunţiş prin gogoşerii şi dughene stradale (deşi trebuie şi aici ordine fiscalã), dar orbeşte atunci cînd ultimele rãmãşiţe ale unei industrii cu tradiţie româneascã, sînt prãduite cu acte în regulã. Falimentul Complexului Energetic Hunedoara ar însemna declinul economic şi social al unui judeţ unde şomajul înregistreazã printre cele mai ridicate cote. Situaţia tensionatã, care troneazã de cîţiva ani buni, scoate hunedorenii în stradã. „Azi în Hunedoara, mîine-n toatã ţara!” Sã ne amintim cã aceleaşi metode de vastã trebuinţã caracatiţei politice şi economice au fost aplicate în toate zonele economice ale Ţãrii. Industria noastrã minierã trebuia cu orice preţ distrusã, trebuia distrusã unitatea minerilor, ca sã poatã haitele din frunte fura în voie, sã se poatã îmbuiba negustoreşte, importînd cãrbune. Chiar dacã ar exista zeci de instituţii D.N.A., tot nu ar reuşi sã trimitã la ocnã ciumele din Guvern şi din Parlament, pe cele cu epoleţi şi fãrã, care au ucis cu bunã ştiinţã şi rea credinţã industria şi întreaga economie a României şi, odatã cu aceasta, au expediat în sãrãcie, fãrã venituri, milioane de români.
Afacere ilegalã cu plumb, evaluatã la 5 milioane de euro – un atentat la siguranţa naţionalã
Se cuvine sã atragem atenţia asupra unui alt atentat la siguranţa naţionalã. Peste 3000 de tone de substanţe periculoase cu risc chimic major (deşeuri şi concentrat de plumb), depozitate în hala vechiului combinat hunedorean de pe strada Carpaţi, sediu bine pãzit, într-un cartier locuit din Municipiul Hunedoara, supuse unui tratament de îmbogãţire a plumbului şi prelucrate clandestin în condiţii improprii, fãrã avize legale, reprezintã o afacere evaluatã la 5 milioane de euro. Presa localã afirmã cã operatorii care se ocupã de afacerea otrãvitoare au concursul şi complicitatea unor reprezentanţi ai Gãrzii de Mediu, Poliţiei şi Prefecturii. În zona contaminatã, conform mãsurãtorilor, cantitãţile de plumb ating valori de 800 de ori peste limita admisã în sol, ceea ce înseamnã poluarea extremã cu plumb a solului, a rîului Cerna şi otrãvirea lentã a localnicilor. Culmea ilegalitãţii, au fost depuse documentaţii pentru autorizarea depozitului. Pînã la aceastã datã, Garda de mediu şi A.P.M. Hunedoara au fãcut verificãri şi s-a confirmat faptul cã existã depozitul ilegal şi cantitatea de substanţe toxice, pericolul fiind foarte mare pentru sãnãtatea localnicilor, doar cã nimeni nu are curajul sã destructureze o reţea de fãcut bani din plumb. Deşi scandalul deşeurilor de plumb a ajuns pe masa procurorilor în 2014, niciun ecou, de atunci, se pãstreazã o secretomanie suspectã, deşeurile cu risc chimic major aduse de la Copşa Micã sînt în continuare prelucrate cu o staţie de spãlare ce foloseşte apã din Cerna, apa rezidualã fiind deversatã înapoi în rîu. Concentratul de pulberi cu plumb procesat ilegal este vîndut la negru, conform Ziarului Hunedoreanul, pe piaţa neagrã, printre altele, unor romi care se ocupã de cositor. Intoxicaţiile cu plumb pot fi deosebit de periculoase, chiar mortale, cea mai frecventã intoxicaţie cu plumb este denumitã medical saturnism.
Cît timp vor mai umbla liberi printre noi trãdãtorii penali şi ţeparii periculoşi ai României?
Privatizarea în România a însemnat vînzarea industriei la preţ de fier vechi şi mînã liberã la furat „investitorilor strategici” din afarã şi din Ţarã, care, prin strategii mafiote şi criminale, ne vînd acum la supra preţ propriile noastre resurse. Clasa noastrã politicã a fãcut din industria României un tîrg pentru cine dã mai mult! Valea Jiului fiind consideratã de guvernanţi o bombã cu ceas de care aceştia se temeau, au socotit cã le e mai de folos lor sã dezamorseze bomba, desfiinţînd tot mai multe locuri de muncã şi închizînd întregi sectoare de activitate minierã.
În 25 de ani, statul nu a fãcut nimic pentru omul de rînd, în afarã de a-l obliga la plata taxelor, impozitelor şi la un trai mizer. Cu cît o populaţie majoritarã este ţinutã în lanţ, doar cu apã şi pîine şi fãrã perspective, cu atît poate fi manevratã mai uşor. Nimeni n-a fost tras la rãspundere pentru dãrîmarea sutelor de întreprinderi, pentru dinamitarea unei industrii de tradiţie şi pentru construirea, în locul ei, a miilor de sedii de bãnci, strãine, hrãpãreţe, moluri, farmacii şi cartiere rezidenţiale de lux, unde huzureşte marea şleahtã de trãdãtori penali şi ţepari periculoşi ai României, aflaţi, încã, în libertate.
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de