Sucã, clãbucii lu nea primarele, statu pe euroi al lu nea Stãnişoarã, valu de şomeri ce stã sã vinã şi uscãturile din pãdurile defrişate ale Mehedinţiului

Mã fraţilor, mie cel mai mult şi mai mult, de câte ori vin pi la oraş, mie îmi place sã mã plimb cu otobuzu. Pã în otobuz mai schimbi o vorbã cu cineva, nu stai sângur cuc, ca-n maşina ta, mai afli o ştire ceva, mai vorbeşte unu despre vreme şi altu despre cât au scumpit apa, nu te plictiseşti, ce mai. Numai cã sã-ntâmplã sã nu vinã otobuzu tot timpu, cã s-a privatizat şi atuncea mã dusei io cu Veta sã luãm un taxi. Noi sã-l luãm, da îl tot luau alţii. Când prinsãrãm pe unu, mã urcai repede în faţã, lângã şofer şi o strâgai pe Veta sã intre şi ea. Da când mã uitai în spate, pe banchetã sã pupau doi. – Mã fraţilor, ce faceţi mã mânca-v-aş ochii acilea? – Pã nu ie bai, sã urce şi doamna cã noi mergem oriunde. – Mã zâc, mergeţi voi oriunde, cã noi mai stãm oţârã. Da nu steterãm, cã o luarãm pe jos pânã în Crihala, sã dãm pi la Tanţa lu Pecingine, cã asta e venitã de astã iarnã pi la soacrã-sa, cã cicã sã nu plãteascã gazele la ea acasã şi nu sã mai întoarsãrã acasã. Ziserãm sã mai schimbãm o vorbã cu ei, de fapt mai mult Veta avu poftã, aşa cã o luarãm pe jos, ce mai. Când ajunsãrãm pi la fântâna artezianã de pi la Poştã, zisãrãm cã nu e a bunã. Mã nepoate, cât era fântâna de mare, abia sã mai vedea de clãbuci. Nu mai ştiai unde e fântâna şi unde apa, cã era tot un alb. Acuma ori or fi fost aştia de pi la primãrie prea obosiţi şi au încurcat substanţele, de-au dat cu bãiatu ãla de sã umflã muşchii pe el când spãla vasele la televizor, ori neşte bãieţi buni supãraţi pe nea Gherghe or fi vrut sã le mai dea de lucru, ca sã nu stea prea mult degeaba pi la primãrie. Sã nu stea mai mult ca de obicei, ce mai.
Mã fraţilor, de câteva zile pe strãzile Severinului, un Mercedes mai acãtãrii, CJ20YAS, face giumbuşlucuri prin trafic şi dacã nu eşti atent rişti sã fii implicat într-un eveniment rutier. Negru bolidul, negre şi geamurile, aşa cã nu ştii pe cine sã-ţi verşi… indignarea! Sucã gãsi maşina la o poartã de pe o stradã din centrul oraşului şi lângã ea un tinerel colorat ca şi maşina hârjonindu-se cu o pirandã, probabil încercând sã o convingã sã facã un tur de oraş împreunã. Poate se autosesizeazã cine trebuie şi descoperã, cu ajutorul sistemului de supraveghere video, fanteziile rutiere ale tânãrului conducãtor auto şi aplicã mãsurile corespunzãtoare.
Dupã ce stãtu un picuţ la ferealã, primarul Constantin Gherghe sã arãtã prin Crihala Severinului ca sã le spunã „severinenilor mei” cã le mai amenajeazã un spaţiu de joacã, un spaţiu verde… da pe bani puţini. Aşa sã întâmplã când face investiţii din economiile ‘mnealui, dupã cum au mãrturisit unii din anturaj care şi-au amintit de vremurile când nea Gherghe fãcea plãţi fãrã numãr şi pe lucrãri nerealizate, cã erau bani publici. Primarul a ţinut sã dezvãluie, în faţa aceluiaşi microfon de la televiziunea de stânã, cã este în pas cu tehnologia şi cã, auziţi „severinenii mei”, rãspunde şi la sesizãrile primite pe internet de parcã pe cele primite pe la audienţe sau în scris le-ar fi rezolvat pe toate. Hait!
Mã fraţilor, acuma io altceva nu înţeleg, da asta-i altã socotealã. Pã renunţã nea Stãnişoarã la Parlament, da pe severinenii cãrora le ceru votu-i întrebã?! De severinenii prostiţi cu promisiuni de mai bine, de viaţã mai bunã, de grija lor, nu-i mai pãsã lu nea Stãnişoarã?! Pã când stai în cãsoaie de sute de mii de euro şi sute de metri pãtraţi, când te lãfãi în limuzine de zeci de mii de euro, când de ani mulţi ai lucrat numai la stat, îţi poţi permite aproape orice, ce trebe sã-i mai întrebi pe cetãţeni?! Pã dacã ei au fost fraieri, trebuie sã fii şi tu? Pã nu trebuie, cã e ruşinos. Mai bine dacã simţi cã s-ar putea sã vinã vremea rea, te bagi la scutealã, ca struţu, cã dacã ai din ce trãi pânã la adânci bãtrâneţi, de ce sã te mai intereseze de soarta alegãtorilor? Pã ce, aţi mâncat din aceeaşi farfurie de porţelan? Aţi împãrţit acelaşi pat la Mariott, ori v-aţi plimbat în acelaşi iaht? V-aţi împrumutat cu euroi, de la acelaşi nea Cican? Pã şi atuncea?
Mã nepoate, da dacã tot nu mai intereseazã pe nimenea cã o sã vinã şomeri pe bandã în perioada urmãtoare, nu prea e a bunã, cã s-ar putea la un moment dat sã explodeze mãmãliga. Când o sã sã închidã şi magazinele astea mari, cã n-o sã mai aibã cine sã intre în ele şi cu ce, probabel o sã ne dãm sama cã aleşii noştri de stau cu mâinile-n sân acuma nu meritau decât sã fie uitaţi în cartea istoriei nescrise a Severinului. Ca şi urmãtorii 300 de mehedinţeni ce vor fi daţi afarã de la Complexul Energetic Oltenia, în luna asta, or sã regrete cã au avut încredere în politicieni de douã parale. Care nu s-au gândit decât la ei şi la bunãstarea lor.
Da fu mare înghesuialã pentru ocuparea postului de director la Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în Mehedinţi, fostul OJPDRP, dupã ce funcţia a rãmas liberã prin demisia fostului manager, care se cam sãturase de aranjamentele cu fondurile europene pentru emanciparea satelor şi pisciculturã. Sã înscrisãrã la concurs o grãmadã dintre ãia rãmaşi fãrã o porţie de caşcaval, atât din rândul social-democraţilor, cât şi al celor aciuiaţi pe lângã PSD din fostele partide de guvernamânt. Nu se ştie cum, dar cireaşa de pe tort a luat-o cineva din sistem, adicã a câştigat concursul de director unul care ştie cam ce trebuie sã facã cu fondurile europene pentru ca satele mehedinţene sã arate aşa cum cere Uniunea Europeanã. Sucã nu divulgã numele directorului, dar nici al celor ce şi-au dorit funcţia ca sã nu le facã publicitate şi care, poate, au înţeles cã nu mai au valoare nici pentru a mai ocupa o funcţie de deconcentrat şi nici pentru politicã. Poate se apucã de politichie.
Acum, ca sã combatã evaziunea fiscalã la Severin, organele abilitate au amendat un cetãţean cu handicap cu suma de peste 200 milioane lei vechi, pentru cã stãtea cu mâna întinsã la intrarea într-un complex comercial situat în centrul municipiului. Fãrã alte comentarii şi acuzaţii, deocamdatã, Sucã se întreabã şi întreabã: când şi cum va plãti amãrâtul ãla de cerşetor amenda de sute de milioane dintr-o pensie de 4 milioane lei vechi?! Tot stând cu o mânã întinsã ca sã primeascã milã şi în cealaltã cu… o casã de marcat?
Mã fraţilor, da noroc cã gãsirã timp fro 40 de severineni sã protesteze cã pãdurile Mehedinţiului sunt tãiate ca-n codru şi cã procurorii ancheteazã cum s-au tãiat copacii. Cã vorba lu nerodu de Sucã: – Mã nea Marine, ştii matale cã era o vorbã, cicã nu e pãdure fãrã uscãturi. – Aşa, mã, nebunule şi ce-i cu asta? – Pã nu mai e valabilã, zâce Sucã. – Pã di ce?, zâc io. – Pã cicã din pãdure au rãmas numai uscãturile, de-aia! Mã fraţilor, vã spusei cã nerodu ãsta are mai întotdeauna dreptate?! Vã spusei!
Aşa cã, pânã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!