Istorici decervelaţi şi ambasadori rãsplãtiţi regeşte, fiecare, dupã complicitate

Douã puncte nevralgice de importanţã vitalã provoacã agitaţie şi consternare: unul ţine de Istoria României, altul, de cvasidebusolata clasã politicã şi instituţiile statului luate în stãpînire. Fãrã supravegherea în regim permanent a unui psihiatru, diletanţii şi sfertodocţii, aflaţi în copaci şi copacii în aer cu privire la istoria românilor, au adoptat recent în Plenul Camerei Deputaţilor propunerea legislativã privind falsificarea istoriei noastre prin proclamarea zilei de 10 Mai ca sãrbãtoare naţionalã. Dragi români, e o falsã victorie sprijinitã pe falsuri grosolane!, ce va implica cheltuieli, favoruri şi onoruri nemeritate pentru trîntori, prinţi, prinţese, principi de sînge strãin şi dude regale, cu ochii pe avuţia naţionalã, pe benchetuieli şi baluri plãtite de popor. Scopul scuzã mijloacele, nu-i aşa? Ştiţi prea bine ce rol aveau bufonii la curţile regale! Distrau curtenii, astfel încît abuzurile, trãdãrile, crimele şi dezmãţurile regilor sã treacã neobservate. Numai cã la noi nu le va merge. România este Republicã! De aici, evident, întrebarea: ce prinţ, ce principe, care prinţesã, care rege? De unde ni se trag nouã rãnile? De la veninul injectat de unii istorici decervelaţi, care şi-au construit cariere pe fals şi uz de fals, istorici-mercenari de tipul lui Lucian Boia, programat anume – şi poate stipendiat – sã manipuleze în transã şi sã muşte la comandã. Cîtã vreme vom permite acestor periculoşi „rolleri” contemporani sã ne demoleze Istoria, fãrã sã-i trimitem la garaj sau la cules de cãpşuni pe alte meleaguri, nu mai avem nevoie de duşmani din afarã, îi avem între graniţe. Pînã nu vor primi o replicã usturãtoare din partea societãţii şi nu se vor trezi la poartã cu nota de platã pentru toate (de)serviciile prestate împotriva Neamului Românesc, aceşti trãdãtori de neam nu se vor potoli. Deşi mã tem cã am uitat cu toţii ce mai înseamnã solidaritatea şi unitatea împotriva netrebnicilor care continuã sã muşte hulpav din fiinţa româneascã. Mã tem cã ne-am resemnat în faţa celei mai corupte şi anarhice forme de capitalism sãlbatic, care îşi face de cap în ţara noastrã prin complicitatea (inconştientã?) a liderilor de la Bucureşti. Trãim într-o nepãsare condamnabilã, chiar dacã harapnicele necruţãtoare ne lovesc de un sfert de veac, înjugaţi cum suntem la carele strãinilor.
Cineva, poate în mod special, ca o mãsurã de securitate, a vrut sã scape de el
Continuînd politica sa de dezamãgire a celor care l-au parafat pe Feisbuc, preşedintele umblãtor a mai fãcut un pas schiop pentru popor, unul mare pentru jandarmii planetei. Analizîndu-i pe cei „Trei, Doamne, şi toţi” proaspeţi unşi cu benchi în frunte ambasadori ai României, nu se poate sã dãm foaia fãrã a pãtrunde în „afacerea” numirilor discreţionare. Vom regãsi aici registrul liric al criteriilor bazate pe interese, din pãcate, nu de ordin naţional. Nedumeriţi, unii îşi fãcuserã, inutil, griji pentru George Maior, ceea ce demonstreazã cã regia a funcţionat ireproşabil. A fost rãsplãtit regeşte! Nici nu meritã sã ne întrebãm dacã atunci cînd şi-a caligrafiat atît de prompt şi de indescifrabil demisia olografã a ştiut cã va fi trimis în patria jandarmeriei planetare. Dupã nouã ani petrecuţi alãturi de Traian Bãsescu, cineva, poate în mod special, ca o mãsurã de securitate, a vrut sã scape de el diplomatic şi l-a expediat la reeducare, ca figurant pe lîngã Administraţia americanã, sfãtuit preventiv sã-şi punã informaţiile preţioase la conservare. Acolo se va afla pe un teren de vechi „colaborãri”, se cunosc între ei, nu vor fi probleme cu yes-ul. Ceea ce ne dã asigurãri cã relaţia S.U.A. cu statul-colonie va funcţiona la parametri programaţi. Pînã şi Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a recunoscut mai ieri cã la Bruxelles existã „agenţi”, referindu-se la informaţiile privind acţiunile de spionaj desfãşurate împotriva executivului comunitar de serviciile secrete americane, cu sprijinul celor germane.
„Unul din cei care la Europa liberã ne îmbrobodea cu tot felul de minciuni despre viaţa Ceauşeştilor”
Şi Emil Hurezeanu a fost rãsplãtit cum nu se poate de bine cu Germania! Aici iţele sînt ţesute cu „ars poetica”, sau, mai pe româneşte, cu aţã albã, dacã luãm în calcul o ciorbã româneascã, reîncãlzitã în Germania. Cum a vãzut de unde va curge din nou laptele şi mierea, s-a grãbit sã aplice dictonul „Ubi bene, ibi Patria!”, redescoperind miraculosul profit al cetãţeniei române a renunţat „de bunã voie şi nesilit de nimeni” la cea germanã! Ce spuneţi de aceastã mişcare rapidã? Ambasador în Germania, un român cu cetãţenie germanã, ataşat de Germania. Cum poate fi numit ambasador al statului român un individ care nu este cetãţean al României? Puteţi rãspunde, domnule Preşedinte? Dupã ce i-a ajuns propunerea la ureche şi-a depus dosarul pentru cetãţenia românã şi din nou, miracol, deşi procedura este de duratã, dosarul e aprobat la foc automat. De ce nu şi-a dorit cetãţenia românã imediat dupã opera loviturii de stat din 1989, la care a contribuit şi el prin „informaţiile” toxice înşirate de la microfonul „Europei libere”? Interesul poartã fesul şi, vai!, ne vom mira cît de profesionist va susţine Vestul şi se va împotrivi Estului, şi-l va reprezenta pe bravul nostru preşedinte în Germania! Dragoş Baltã scrie : „Nu e el unul din cei care la Europa liberã ne îmbrobodea cu tot felul de minciuni despre viaţa Ceauşeştilor? Acum, când ţara e complet distrusã economic, când 4 milioane de români acoperã lipsa forţei de muncã din ţãrile vestice, când aceştia participã la fondul de pensii din acele ţãri, când locurile de muncã în România sunt din ce în ce mai puţine, când pãmânturile au intrat pe mâna unor corporaţii internaţionale, când suntem datori la FMI, BE, BM, îl condamn pe Hurezeanu pentru minciunile sfruntate cu care ne-a îmbrobodit atunci, fãcându-ne sã renegãm un sistem în care trãiam mai bine decât acum, şi sã devenim ceea ce suntem acum, cerşetorii Europei”.
Gogoşeria „Europa liberã” finanţatã de Congresul American şi prelucratã de serviciul de informaţii german B.N.D.
E clar cã trebuie sã ne aşteptãm la o altã manã din cer. Sîntem bucuroşi cã totuşi ne va scuti de prezenţa sa spilcuitã de pe ecrane! Mai multe ziare consemneazã cã Emil Hurezeanu a rãmas în Germania, dupã ce în anul 1982 a plecat cu o Bursã Herder la Viena, cu „sprijinul” indirect al Securitãţii clujene, iar în 1983 s-a stabilit definitiv acolo, obţinînd azil politic. Emil Hurezeanu s-a remarcat ca jurnalist la Radio Europa Liberã, în redacţia de la Munchen, radio finanţat de Congresul American şi prelucrat de serviciul de informaţii german B.N.D., post care ani de-a rîndul a dezinformat şi intoxicat poporul român cu ştiri gonflate marca Gogoşeria „Europa Liberã” – unde a lucrat din 1983 pînã în 1994. Revenit în ţarã, defileazã prin mai multe platouri tv, ajungînd în final pe postul de propagandist pentru Klaus Iohannis. Iatã, a venit vremea plãţii arginţilor, înmînaţi sub forma cheii unei ambasade cruciale în Europa. Cît de filosofic se întrepãtrunde pas cu pas „România lucrului bine fãcut!”
Crin Antonescu, cel care ameninţa organizaţiile naţionaliste din România cu prigoana şi puşcãria, rãmas în afara schemei
Daţi-i şi lui Crin Antonescu, acolo, din mila mãriei voastre, ceva de lucru!, domnule Iohannis! Undeva pe la o ambasadã sau la un consulat! Mãcar uşier! Bietul Crin Antonescu, cel care ameninţa organizaţiile naţionaliste din România cu prigoana şi puşcãria, a rãmas în afara schemei! Naţionalist nu înseamnã nici extremist, nici nazist, nici fascist, nici rasist sau inamic al strãinilor, cum i se nãzãrise în mintea ameţitã de politician liberal, fostului profesor de istorie Crin Antonescu. Naţionalist înseamnã dragoste de neam şi de ţarã. Existã patrie, trebuie sã existe şi patriotism. Şi dacã printr-o fişã a postului mi-ar fi revenit competenţele necesare aş fi instituit o catedrã de patriotism în toate formele de învãţãmînt din România şi, doi, aş fi înaintat un proiect de lege prin care toţi funcţionarii instituţiilor de stat, toţi politicienii şi celelalte categorii din structurile puterii de stat şi politice sã fie pensionaţi obligatoriu la vîrsta de 65 de ani, nu înainte de a absolvi acest curs de patriotism. Revenind la Crin Antonescu, tocmai el care l-a adus pe Iohannis în PNL şi i-a cedat locul, a rãmas cu mîna întinsã în aer. Şi el şi Traian Bãsescu i-au deschis calea, cu condiţia sã meargã drept pe potecã, sã nu se împiedice şi sã nu cadã în bãlãriile de pe margine.
Excursionistul de la Cotroceni, un bun ministru al turismului în cele cîteva luni de mandat
Mulţumit de rotaţia cadrelor şi de împãrţeala ambasadelor, de permutãri, combinãri şi rechemãri, excursionistul nostru de la Cotroceni (dovedit a fi mai degrabã un bun ministru al turismului în cele cîteva luni de mandat), abia întors din Italia unde şi-a completat panoplia de gafe (românii din Italia ştiu cum a scrîntit-o) Klaus Iohannis va ateriza, desigur, neapãrat, împreunã cu soţia, la Vatican, pe 15 mai, la o întîlnire cu Papa Francisc. Risipa pe care România o face poartã consemnul „secret de stat”, deşi ar trebui sã ştie tot românul cît costã preumblãrile fãrã rost ale preşedintelui şi ale aleşilor pe plaiuri strãine, pentru cã românul plãteşte factura lor. Frau Merchel se deplaseazã cu aeronave de linie, iar Klaus Iohannis a mers la reuniunea extraordinarã a Consiliului European de la Bruxelles cu un avion de lux de mici dimensiuni, un Challenger 300, aparţinînd companiei „Toyo Aviation”, deţinutã de miliardarul egiptean Tarek El Feki. Dacã purtãtoarei de cuvînt a preşedintelui, Tatiana Niculescu Bran, i s-au dat papucii de la Cotroceni pentru gafa de a publica pe site-ul Preşedinţiei mesajul nebun pentru U.D.M.R., ar fi de dorit ca şi Dan Mihalache sã primeascã o reţetã similarã pentru închirierea unui avion de lux de la firma unui personaj controversat pentru deplasarea la Bruxelles a lui Klaus Iohannis. Dar, Preşedintele României e bãiat bun, uneori nu pune întrebãrile care nu i-au fost scrise pe hîrtie. Noi, însã, DA! Şi aşteptãm şi rãspunsurile cuvenite!
Maria Diana Popescu