Vechii şi noii liberali sau arta automãcinãrii

Dacã mai avea cineva îndoieli sau iluzii legate de ,,noul” PNL e deajuns sã mai citeascã încã o datã stenogramele discursului „privat” de la Bistriţa al lui Teodor Atanasiu, cele în care spunea cã în marele proiect comun PNL-PDL unii au venit cu sigla şi numele, alţii doar cu… sediul. Alţii fiind oamenii lui Blaga, nevoiţi sã se lase înghiţiţi de liberalism în absenţa unei soluţii politice viabile pe cont propriu. Ironiile liberalilor la adresa „colegilor” veniţi din PDL dupã eşecul guvernãrii Boc nu au sunat deloc bine în tabãra lui Blaga. Dupã cum nu a sunat bine nici afirmaţia cã nu foştii democrat-liberali vor da premierul în cazul în care PNL ar ajunge la putere.
E adevãrat cã imediat dupã scandalul de la Bistriţa liderii PNL, Alina Gorghiu şi Mircea Ionescu Quintus şi-au cerut scuze şi s-au delimitat ferm de cele spuse de Atanasiu, dar nu ştim dacã au avut vreun efect pozitiv real în rândurile celor proveniţi din PDL şi asimilaţi noului PNL. Ceea ce a „scãpat” Teodor Atanasiu e fãrã discuţie şi punctul de vedere al multora din vechiul PNL care nu se regãsesc în aceastã colegialitate impusã cu PDL, şi nici nu au cum sã se regãseascã. Pe vremea când Blaga, Udrea, Boc, Bãsescu, Anastase tãiau şi spânzurau, cum se zice, în aceastã ţarã, liberalii, vechii liberali, mormãiau pe bãncile opoziţiei. Le-a fost destul de greu sã stea la aceiaşi masã cu democrat-liberalii, chiar mai greu decât le-a fost sã stea la aceiaşi masã cu social-democraţii în cadrul unei alianţe cum a fost USL. Cu PSD nu au fost nevoiţi sã fuzioneze, pe când cu PDL da, ceea ce e mult mai dificil decât orice parteneriat politic. Aşa se explicã şi de ce efectiv PNL, noul PNL, e aproape nefuncţional. Pentru simplul motiv cã în interiorul aceluiaşi partid, la nivelul fiecãrui judeţ, sunt de fapt douã falii, douã partide diferite, douã forme de solidaritate diferite. Una între vechii liberali, cealaltã dintre vechii democrat-liberali. Fiecare cu cutumele ei.
Proiectul acesta comun nu a reuşit decât sã blocheze politic douã partide, şi PNL, şi PDL, şi nicidecum sã formeze un corp comun. PDL s-a pripit, speriat de efectele guvernãrii Boc, şi a zis cã se pune la adãpost, cã va supravieţui lãsându-se asimilat de PNL. PNL s-a pripit şi el, gândind cã se va întãri cu forţe „proaspete” şi competenţe în plus. Niciuna, nicialta. Avem doar douã partide într-unul. Caramel şi ciocolatã aşteptând apa clocotitã a alegerilor pentru a da o bãuturã caldã şi dulce.
Atanasiu a fost criticat pe linie oficialã de şefii sãi, dar în mod sigur felicitat pe linie neoficialã de majoritatea vechilor liberali, cei care nu au înghiţit niciodatã formula comunã cu democrat liberalii. Niciunul dintre vechii liberali nu ar putea accepta cu inima uşoarã un premier precum Cãtãlin Predoiu. Dupã cum nici vechii democrat-liberali nu vor accepta sã fie trataţi ca şi roţi de rezervã. Conflictul acesta surdo-mut e cât se poate de real şi se resimte la nivelul fiecãrui judeţ. Iar pe fundamentul acesta alegerile locale şi parlamentare de anul viitor nu se anunţã prea promiţãtoare nici pentru unii, nici pentru ceilalţi.
Problema liberalilor vechi şi noi e aceea cã în loc sã se confrunte în câmp deschis cu puterea, se confruntã între ei, în borcan, într-o concurenţialitate internã epuizantã şi plinã de confuzii.