Pe scena politicã mehedinţeanã a ultimilor ani s-au produs o serie de transformãri. Au existat unele partide care au dispãrut, în locul lor apãrând altele, formaţiuni politice cu suport electoral, care au reuşit în cele din urmã sã câştige simpatia unui segment important de alegãtori, dar şi sã obţinã un numãr semnificativ de aleşi locali. Dintre aceste partide care au apãrut relativ recent în spaţiul politic local, UNPR Mehedinţi a reuşit sã obţinã o performanţã electoralã notabilã. Chiar şi aşa, acest partid n-a mai fost în ultimul timp o prezenţã publicã la fel de intensã precum s-a manifestat la puţin timp de la apariţia sa. Acest partid a oscilat de la momente de implicare şi afirmare politicã, la perioade de adevãratã letargie politicã. În prezent, UNPR Mehedinţi nu mai are forţa politicã pe care o avea în urmã câţiva ani. Este paradoxalã aceastã atitudine pentru o formaţiune care nu doar cã a reuşit sã obţinã un numãr rezonabil de aleşi locali, dar care se şi consolidase politic la nivelul judeţului. Înaintea scrutinului local din anul 2012, UNPR Mehedinţi avea în structura sa peste 6000 de membri, o cifrã foarte mare pentru un partid care apãruse în politica localã de puţin timp. Evident, succesul electoral a fost posibil datoritã adoptãrii unei strategii electorale corecte, acest partid fiind parte a alianţei electorale locale denumitã M N MH. Ca urmare a acestei orientãri, UNPR Mehedinţi a putut sã obţinã diverşi aleşi locali: primari comunali, consilieri judeţeni şi locali. În ceea ce priveşte activitatea politicã, acest partid a fost unul activ mai mult în perioada preelectoralã.
O evoluţie politicã ciudatã
La începutul anului 2012, UNPR Mehedinţi a fost o formaţiune politicã lansatã în forţã, aceasta reuşind, la ultimul scrutin local, sã obţinã o performanţã electoralã notabilã. Cu toate acestea, UNPR Mehedinţi nu a mai fost o prezenţã publicã la fel de constantã cel puţin în ultimii doi ani. Acest partid a oscilat de la momente de implicare şi afirmare politicã, la perioade de adevãratã letargie politicã. În prezent, UNPR Mehedinţi nu mai are forţa politicã pe care o avea înaintea şi puţin dupã consumarea ultimului scrutin local. Este paradoxalã aceastã atitudine pentru o formaţiune care nu doar cã a reuşit sã obţinã un numãr rezonabil de aleşi locali, dar care se şi consolidase politic la nivelul judeţului. În ultimul timp, UNPR Mehedinţi pare sã fi intrat într-un veritabil con de umbrã, nemaiavând aceeaşi activitate politicã susţinutã. Nimic din acţiunea politicã a acestui partid nu mai trãdeazã o implicare fermã. Este ciudatã aceastã evoluţie politicã, deoarece UNPR Mehedinţi a lãsat impresia unui partid de forţã, unul care poate fi o alternativã politicã serioasã. Rezultatul de la ultimul scrutin local a confirmat aceastã determinare a liderilor sãi, chiar dacã formaţiunea a candidat din partea unei alianţe electorale. Cu toate acestea, câteva particularitãţi au individualizat acest partid. Mai întâi, UNPR Mehedinţi a fost formaţiunea politicã judeţeanã care avea în fruntea sa pe cel mai tânãr lider politic local – Alin Nicolicea. De asemenea, partidul avea dupã o perioadã foarte scurtã de la înfiinţare organizaţii teritoriale în toate localitãţile judeţului şi structuri de conducere la toate nivelele, dar şi un numãr impresionant de membri, ceea ce reprezenta mult pentru un partid proaspãt înfiinţat. A fost, fãrã îndoialã, o performanţã politicã de invidiat pentru un partid aflat într-o etapã incipientã de construcţie politicã. Nu e mai puţin adevãrat cã şi contextul politic a fost unul extrem de favorabil, în condiţiile în care au dispãrut unele formaţiuni politice.
Constantin Gherghe, preocupat doar de propria-i imagine publicã
Noul preşedinte al UNPR Mehedinţi, Constantin Gherghe, primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, nu a manifestat pânã în prezent niciun interes politic evident în noua sa calitate de preşedinte de organizaţie judeţeanã. Dupã ce USL Mehedinţi a câştigat puterea localã, în urma alegerilor din vara anului 2012, iar Gherghe a fost reales primar, acesta n-a mai arãtat niciun fel de apetit pentru zona politicã. Domnia Sa a încercat sã facã un joc politic dublu: pe de-o parte a rãmas membru al PDL Mehedinţi, dintr-un interes personal, pentru cã, dacã ar fi demisionat din partid, şi-ar fi pierdut mandatul de primar, iar, pe de altã parte, a încercat o apropiere de PSD Mehedinţi şi liderul sãu, Adrian Duicu, politician cu care se înţelegea de minune pe plan local. Probabil cã primarul Constantin Gherghe nu s-a simţit tocmai confortabil întorcând spatele PDL Mehedinţi, partidul care l-a susţinut şi ajutat sã-şi punã în aplicare programul administrativ în mandatul trecut. Constantin Gherghe a demonstrat, prin toatã atitudinea sa, cã nu are vocaţie de politician, dar nici cã nu doreşte sã devinã. Cu toate acestea, a existat o preocupare a sa pentru zona politicã, întrucât, vrând-nevrând, avea nevoie de o susţinere politicã. Pe parcursul mandatului trecut a beneficiat de susţinerea necondiţionatã şi totalã a PDL Mehedinţi, graţie sprijinului constant pe care l-a avut din partea senatorului Mihai Stãnişoarã. Datoritã acestei susţineri a putut sã demareze marile proiecte de dezvoltare localã. Pentru cã banii atraşi nu au venit pentru cã dl. Gherghe are o capacitate administrativã remarcabilã, ci pentru cã senatorul Mihai Stãnişoarã a fãcut lobby la ministrele de resort, conduse atunci de PDL. Nu ştiu cât de mult a contat pentru dl. Gherghe aceastã susţinere, privitã sub aspect politic, însã Domnia Sa nu s-a manifestat nici pe departe ca un lider incontestabil de partid. A lãsat tot timpul impresia cã este preocupat doar de latura administrativã, mai puţin de cea politicã. Este puţin probabil, în aceste condiţii, cã primarul Constantin Gherghe poate face ceva notabil în fruntea UNPR Mehedinţi.
