Cu neţãrmuritã dragoste, despre Preşedinte şi trupele americane de ocupaţie

Ei, gata, s-a liniştit lumea? Marile probleme ale poporului vor fi rezolvate rapid pe contul de feisbuc al celui mai de temut conducãtor de la Burebista încoace, care merge frecvent sã dea mîna cu şefi de state şi guverne, nesocotind tãciunii aprinşi de pe propria vatrã şi animalele nepriponite de pe pajiştea coruptã a Puterii. Aplaudatele întîlniri de pantomimã cu mai-marii lumii spun, de fapt, cît valorãm în ochii lor dupã ce le-am cumpãrat sicriele zburãtoare la mîna a treia şi cele pe şenile, dupã ce am permis F.M.I-ului şi altor instituţii de cãmãtãrie financiarã sã ne facã praf, dupã ce am fãcut loc bazelor militare americane pe teritoriul nostru şi am trimis soldaţii sã moarã de gloanţe strãine. Cine ştie ce alte promisiuni antinaţionale şi contracte oneroase au fost semnate pe scara de incendiu? Poate cã ar trebui sã considerãm o mîndrie naţionalã datul mînii cu liderii infectaţi de putere ai Occidentului, existînd posibilitatea transmiterii acestei maladii. Dacã printr-un miracol, sã zicem, ar fi dat mîna cu Einstein, oare s-ar fi molipsit de geniu? Sã ne amintim cã pînã în turul doi al campaniei prezidenţiale, pãrea desprins dintr-un film cu Fernandel („comedianul cu zîmbet cabalin”, devenit celebru în rolul lui Don Camillo), pentru cã se plimba cu bicicleta prin Bucureşti.
Forţe de ocupaţie americanã, înarmate pînã în dinţi, s-au instalat pe teritoriul României
Acum, în plin scandal de corupţie, cînd criticile îl lovesc vehement pentru tãcerea cu privire la votul împotriva urmãririi penale a lui Laszlo Borbely în Parlament, pentru tãcerea din toate şi pentru lipsa de reacţie la un dosar de corupţie în care este menţionat din nou numele sãu, Iohannis pare desprins dintr-un teatru absurd, cînd dã pagina mai departe şi se laudã cu victoria de „laicuri” de pe feisbuc. Mai lãsaţi-ne cu feisbucul ãsta, domnule Preşedinte! Chiar nu puteţi ataca mingile ridicate la fileu prin viu grai? Din nou, „ghinion”, nu-i aşa, dacã îmi permiteţi sã vã citez din zestrea exprimãrii! Atîta timp cît aveţi imunitatea în buzunare, mai lipseşte o fotografie a dumneavoastrã, costumat de halloween sau în hainele lui Moş Crãciun, pentru a-i distra pe cei 1.500.000 de oameni care, ziceţi cã, vã susţin. În ce anume vã susţin şi pentru ce le mulţumiţi, nimeni nu ştie? Cumva pentru excursiile peste hotare? Corupţia a sufocat România, sãrãcia e tot la locul ei, românii au tot cel mai mic salariu din U.E. şi cel mai scãzut nivel de trai. Ba mai mult, forţe de ocupaţie americanã, înarmate pînã în dinţi, s-au instalat pe teritoriul României, dar despre asta nu scoateţi o vorbã.
Mai puţinã imagine de cinema şi grijã maximã pentru cetãţeanul român
„România lucrului bine fãcut” este, de fapt, România manipulãrii bine postate pe feisbuc, iar românii cu scaun la cap îşi doresc un preşedinte activ, dar nu pe feisbuc, ci în probleme vitale care sã vizeze progresul Ţãrii, scoaterea cetãţeanului şi a României din primejdia în care se aflã. Deci, mai puţinã imagine de cinema şi grijã maximã pentru cetãţeanul român! Somnul naţiunii a nãscut aceşti monştri de o naivitate sau o cruzime feroce care au ocupat fraudulos poziţiile-cheie în stat, justiţie, presã şi securitate, devenind, la comanda strãinilor, instrumente de opresiune a majoritãţii poporului. Obiectul capitalismului sãlbatic şi de cumetrie pe care îl trãim este exploatarea mulţimii şi a oricãrui context aducãtor de bani nemunciţi. De furat sînt furaţi doar cetãţenii prin omniprezenta crizã, prin preţuri care cresc zilnic, prin muncã extrem de prost plãtitã, prin lipsa locurilor de muncã, prin taxe, rate şi dobînzi frauduloase. A da vina pe moştenirea socialismului în acest capitalism devastator e o glumã macabrã, menitã sã acopere distrugerea, furtul şi vînzarea imensei avuţii naţionale, moştenitã dupã lovitura de stat din 1989.
Cel mai mare preţ al prieteniei cu americanii
Cum demenţa rãzboiului nu este nouã, Occidentul şi S.U.A. au muncit din greu ca sã-şi aserveascã teritoriul României în scopuri rãzboinice. Mã încearcã un sentiment de vinovãţie cã, atunci cînd au venit rãzboinicii americani la noi (aceste mult-aşteptate trupe de ocupaţie, care primejduiesc siguranţa României), ba la Kogãlniceanu, ba la Deveselu, nu am reuşit sã organizez o primire ca în filmele vechi, cu flori şi fanfarã militarã. Convoiul american de rãzboi, care a intrat prin Curtici, traversînd gara din Deva, a creat o imagine înfricoşãtoare! Format din mai multe tancuri – obuziere, transportoare blindate, maşini de rãzboi americane şi tehnicã militarã, cîntãrind aproximativ 500 de tone, încãrcate pe 23 de vagoane-platformã ale C.F.R., convoiul se îndrepta spre Nicolae Bãlcescu – Constanţa şi spre Baza Aerianã Mihail Kogãlniceanu. Vai de noi! Fereascã Dumnezeu de implicarea Ţãrii într-un rãzboi al veneticilor. Iatã cel mai mare preţ al prieteniei cu americanii!, al aderãrii la N.A.T.O.! Exceptînd, desigur, sutele de milioane de dolari pe care le cheltuieşte România, ca sã fie alãturi de trupele americane în rãzboaiele de cotropire ale S.U.A. din Irak şi Afganistan. Pe lîngã aceste sume colosale sã adãugãm la capitolul pierderi cei 21 de militari români ucişi în Afganistan, Irak şi Bosnia, dar şi cei 74 militari români grav rãniţi. România s-a fãcut covor roşu pentru trupele americane sosite pe Aeroportul Kogãlniceanu, în Portul Constanţa şi la Deveselu. Tot la insistenţele americane, România a fost obligatã sã renunţe la datoria Irakului de dinainte de 1989, datorie de 977 milioane de dolari, recunoscutã de Irak în 2006. O telegramã a ambasadei americane în România, transmisã Washingtonului şi publicatã de WikiLeaks, susţinea cã preşedintele Traian Bãsescu a renunţat în 2005, dupã o întîlnire cu ambasadorul american Richard Jones, la 80% din datoria irakianã.
Politica externã a Washingtonului susţine deschis exportul „democraţiei” şi „libertãţii” cu mitraliera la brîu
Dreptatea a fost întotdeauna de partea celui mai veros rãzboinic, a celei mai perfide jivine, care, cu mîinile altor naivi, au scos castanele încinse de focul profitorilor planetei. În rãzboaiele de cotropire au murit întotdeauna sãracii, nu bogaţii, iar prãzile uriaşe au creat imperii şi regate care se hrãnesc şi astãzi pe aceleaşi cãi. Se pare cã omenirea a înţeles de ce S.U.A. „democratizeazã” cu forţa armatã popoarele care au resurse inestimabile şi reprezintã puncte nodale geostrategice. Cînd Clinton a bombardat Belgradul, a fost atît de entuziasmat de lovituri, încît şi-a epuizat stocul de rachete Tomahawk, fiind nevoie de o altã producţie de serie. Uite-aşa industria de armament este mereu prosperã. Bãsescu, de dragul americanilor, le-a dat de bunã voie bazele de la Kogãlniceanu şi Deveselu. Politica externã a Washingtonului (dominatã de neo-conservatori şi liberali înflãcãraţi de folosirea forţei militare) susţine deschis exportul „democraţiei” şi „libertãţii” cu mitraliera la brîu, drept pentru care, orice formã de rãzboi de aşa-zisã eliberare le face cu ochiul şi nu pot sta locului, ca şi în cazul Ucrainei.
Maria Diana Popescu, Agerowww.agero-stuttgart.de