Nicio zi fãrã D.N.A

Dincolo de toate diferenţele ce ţin de ideologie, traseu istoric, alianţe şi calibru, toţi politicienii, clasa politicã în ansamblul ei, se confruntã cu o problemã comunã, şi anume uriaşa presiune socialã din acest moment, şi care se traduce, în primul rând, printr-o imensã stare de nemulţumire. Fenomenul acesta nu e nou, desigur, doar cã acum s-a atins iarãşi un nivel critic, de iminentã revoltã. E deajuns sã deschizi televizorul, pe orice canal respectabil de ştiri şi dezbateri, pentru a înţelege ceva din îngrozitoarea stare de disoluţie în care ne aflãm cu toţii. Arestãri peste arestãri, anchete, acuze. Nicio zi fãrã D.N.A. Nicio zi fãrã acest spectacol naţional târzior al justiţiei dezlãnţuite. Ne dãm seama, aşa, în linii mari, cam la ce nivel de corupţie s-a ajuns în aceastã ţarã în ultimul sfert de secol democratic. Averi imense clãdite pe banii statului, pe contracte oneroase, pe pile politice şi învârteli. Banii statului sunt taxele şi impozitele plãtite de noi toţi din salarii, din venituri, cu bunã credinţã. Numai cã o serie întreagã de indivizi au decis dupã interese particulare cum sã le împartã, şi cui, cu un cinism antinaţional ceva de speriat. O ţarã lãsatã de izbelişte, lãsatã la mâna mafioţilor de tot felul, de toate calibrele, de la cele mici, derizorii, pânã la cele mai de sus, ministeriale. Un adevãrat stat mafiotic. Nu a fost zi în care sã nu vedem, bãgat în corzi de DNA, vreun nume de soi al politicii autohtone. Golãneala şi hoţia au fãcut casã bunã cu politicul, şi încã mai fac. Democraţia a fost cel mai bun mediu pentru aceşti demagogi de doi bani, pentru aceşti parveniţi goi pe dinlãuntru dar plini de vanitate. Şpãgi, contracte, comisioane, milioane de euro, decizii arbitrare, intervenţii – totul în numele golãnelii hrãpãreţe. În mintea acestor indivizi nu a fost niciodatã cu adevãrat interesul naţional, ideea ca ţara şi românii sã prospere, ci doar ei, neamurile lor, gaşca de amici, sã se umple de bani. Bani nu cu lopata, ci cu camionul. S-a furat din aceastã ţarã cu camionul, acesta e adevãrul. Camioane de euro, din taxe şi impozite, de la bugetul de stat. Cine sã se mai preocupe serios de soarta acestei ţãri când starea generalã de spirit era aceasta? Când corupţia guverna aceastã ţarã? Şi acum suntem unde suntem, adicã tot pe marginea prãpastie, copleşiţi de şomaj, de absenţa locurilor de muncã, într-o crizã socialã fãrã oprire. Undeva realitatea româneascã s-a rupt definitiv, la mijloc, de o parte sunt oamenii normali, simplii cetãţeni minţiţi şi furaţi, iar de cealaltã mafioţii de toate culorile politice. Noroc cu D.N.A. care ne mai dã senzaţia cã, pânã la urmã, se va face dreptate şi luminã în ţara aceasta. Altfel parcã totul pare pierdut.