Atîta timp cît politica în România se va mãsura în latitudinea profitului şi în longitudinea corupţiei, nu vom putea avea libertate, progres şi prosperitate. Dar ne mîndrim cu o rezervaţie naturalã de parlamentari, 588 de exemplare fioroase, pe care le auzim de la depãrtare mîrîind şi lãtrînd la interesul naţional. O zonã obezã şi atractivã pentru cercetãtorii în domeniul hoţiei instituţionalizate, cea mai penalã din istoria României, unicã pentru comunitatea europeanã. Circ! Foarte scump circul liftelor pãgîne! Un numãr record şi eclatant – aproape dublu faţã de cît au decis românii la referendumul din 2009, mai mare decît cel al S.U.A., cu o populaţie de 311,6 milioane, care funcţioneazã cu doar 535 de congresmeni şi senatori. Noi le plãtim acestora jaful, facturile la utilitãţi, maşina şi şoferul, taxele şi impozitele, concediile şi secretarele, telefoanele şi cumetriile, trepãduşii, soacrele, bunicii şi nepoţii, firmele clientelare. Noi îi plãtim pe aceşti trîntori ca sã aibã pãpicã bunã, cazare confortabilã, cãlduricã, maşini şi vile de lux, moşii şi conturi grase, afaceri necurate şi averi pentru încã trei generaţii, fãrã sã ridice un pai pentru Ţarã. Nu-i de mirare cã Instituţia Parlamentului este cea mai puţin credibilã din România. Dacã meseria de senator şi deputat n-ar fi aşa gras plãtitã, dacã n-ar avea atîtea privilegii, Ţara ar rãmîne neguvernatã. Deşi numãrul lor e atît de umflat, cînd vine vorba de votul unei legi în sprijinul cetãţeanului, scaunele sînt aproape goale. Aceştia nu încap în a doua clãdire administrativã, ca mãrime, din lume. Mai mulţi parlamentari, decît scaune în salã! Plusul îşi face somnul la balcon, presupun. Oricum ei privesc nevoile cetãţeanului român ca pe un spectacol umoristic. Ãştia nu produc nimic pentru Ţarã! Consumã doar! De 25 de ani se rotesc în camera de odihnã, în comisii, colegii, pe banii cetãţenilor. În loc sã scadã numãrul asistaţilor de lux, creşte precum laptele uitat pe foc. E crizã doar pentru munca de jos. În Parlament sînt locuri de odihnã, dezmãţ financiar, „ciolane” şi chiul, pe lefuri de nabab.
Jucatã la barbut de miniştri şi politicieni penali
În nicio ţarã mafioţii n-au fãcut munţi de bani, aşa de uşor, ca aceste reţele de crimã economicã, organizate în structurile Puterii. Hoţi din naştere, aceştia au asediat Parlamentul şi toate guvernele sfertului de veac de capitalism barbar. România, cea mai sãracã ţarã din U.E. (cu cele mai mici salarii şi cele mai multe şi mai mari taxe), este jucatã la barbut de miniştri şi politicieni cu dosare penale. Cum e posibil sã plãtim atîţia infractori care bîntuie sãlile Parlamentului? Cum e posibil sã mai îngãduim un lup paznic la stîna de bani, un sfinx nemişcat de un sfert de veac, fidel organismelor financiare mondiale, care i-a adus la capãtul rãbdãrii pe românii datori la bãnci! Pionierul, utecistul, peceristul şi sindicalistul de pe vremea socialismului, a schimbat dramatic natura şi valoarea Leului din poziţia de şef al B.N.R.. Banii au fost transformaţi în instrument murdar de centralizare a puterii în mîinile unor reţele mafiote, care au acumulat averi prin spolierea cruntã şi nemiloasã a românului, direcţionînd banii în buzunarele proprii şi în cele „trilaterale” ale F.M.I., Bãncii Mondiale, Bãncii Centrale Europene şi ale altor structuri globaliste.
La fiecare schimbare de guvern sau preşedinte, elitele corupte s-au infiltrat prin intermediul unor marionete -„conservã” la vîrful puterii politice şi legislative, mai apoi, aservindu-şi, din culise, pionii implicaţi în sistem. În acest mod a fost sabotatã suveranitatea, economia s-a ales cu o imensã tumorã malignã, bugetul de stat cu gãuri şi cratere, iar camãta bancarã a instalat şi pornit motorul distrugerii economiei şi cetãţenilor noştri. Cursul Leu-Euro-USD-Franc Eleveţian a fost tot timpul artificial şi doar în avantajul bancherilor-cãmãtari, al mafiei bancare şi al celor care au susţinut-o activã dupã 1989 încoace. Pentru cel care încã nu a aflat, România este ţara mafiei politice şi juridice, a mafiei Bancare – sub protecţia guvernatorului B.N.R., iar politicile bancare sînt politici anti-cetãţean şi în dauna Ţãrii.
Grecii nu-şi sapã propriile morminte, ca românii
România are nevoie de un Tsipras sau de un Nicolas Maduro! Venirea lui Tsipras în fruntea Greciei a dus la catalizarea mişcãrilor naţionaliste în întreaga Europã, care, inevitabil, vor cutremura soliditatea eşafodajului financiar al U. E., hrãnit cu politici de austeritate, impuse ţãrilor membre. Grecii pun „Stop” exploatãrii financiare, „Stop Merkel” şi „Start democraţiei!”. Grecia va fi scoasã din apele tulburi ale pierzaniei de partidul Syriza, iar, cel mai probabil, bãncile de pe teritoriul Greciei nu vor mai primi asistenţã de urgenţã. Un colaps al bãncilor care trãiesc de pe spinarea grecilor ar putea duce la eliberarea din triumviratul caracatiţei financiare. Yanis Varoufakis – Ministrul de Finanţe al Greciei – refuzã categoric, pe post de sarcini ale unui împrumut, reforme economice, austeritate sau privatizãri impuse. Sprijinul cetãţenilor greci pentru guvernul lor este foarte puternic, 72% dintre ei îl susţin pe Alexis Tsipras. Potrivit „Financial Times”, poziţia Greciei este în dezacord cu restul zonei euro, iar ministrul de finanţe Varoufakis a subliniat cã nu va accepta continuarea politicilor de austeritate. Puterea de la Bucureşti sã ia aminte! Grecii nu-şi sapã propriile morminte, asemenea românilor, precum afirmã Comisia Europeanã, ci lucreazã la eliberarea Greciei din lagãrul F.M.I. şi al celorlalte organisme ale imperiului colonial-financiar. În plus, potrivit site-ului „Ştiri Actuale”, Grecia cere cu insistenţã daune de rãzboi Berlinului în valoare de 162 de miliarde de euro. Suma corespunde cu 80% din P.I.B.-ul sãu actual, iar dacã ar fi plãtitã, ar acoperi mare parte din datoriile pe care Grecia le are cu Troika. Guvernul german considerã însã cã nu existã motive pentru o astfel de despãgubire.
„Nimeni nu a distrus atât de mult Grecia, ca Germania!
Conform site-ului sus-amintit, „un raport confidenţial ajuns pe masa fostului premier grec, Antonis Samaras, precizeazã cã daunele de 162 miliarde de euro, pe care Germania ar trebui sã le plãteascã Atenei, au fost publicate de ziarul elen «To Vima» şi se referã la o lungã perioadã de analizã şi clasificare a aproape 750 de volume cercetate de un grup de experţi, printre care şi Ministerul Arhivelor Generale de Stat”. Şeful comitatului, Panaghiotis Karakousis afirmã cã au fost scanate 190 de mii de documente uitate în subteran. Raportul a ajuns în Germania, o notã a acestuia fiind publicatã de ziarele „Spiegel online şi „Tassespiegel”. Ştirea fiind pentru prima datã publicatã şi în Germania. Prima evaluare, imediat dupã rãzboi, din partea Bãncii Greciei, demonstreazã cã suma de returnat Atenei corespunde cu 4,5 milioane de libre de aur. Conform raportului, Grecia nu a primit în trecut nici o recompensã sau compensaţie în urma dezastrului creat de ocupaţia nazistã.
Raportul se bazeazã pe volume de materiale de arhivã, inclusiv acorduri, legislaţie şi precedente decizii judiciare. Guvernul Germaniei sare ca ars, considerînd raportul foarte sensibil, afirmînd cã acesta ar putea ruina relaţiile pe care le are cu cel mai important creditor din Europa. Conform reconstrucţiei lui Karakousis, materialul a fost intenţionat dat uitãrii. Odatã recuperate documentele, „s-a apelat la ajutorul specialiştilor Arhivelor Generale ale Statului, pentru întreţinere şi clasificare, apoi s-a trecut la digitalizarea întregii arhive. Din cele 761 de foldere, 14% vorbesc despre Primul Rãzboi Mondial, iar restul despre Al Doilea Rãzboi Mondial”.
Însuşi Führer-ul a confirmat valoarea legalã şi comandase plata despãgubirilor
Daunele suferite de Grecia dupã invazia lui Hitler din aprilie 1941 ar trebui sã ţinã cont şi de cei 300.000 de cetãţeni greci, morţi de foame, conform unui raport oficial redat pentru aceastã ocazie de „Crucea Roşie Internaţionalã”. Site-ul amintit scrie cã Germania şi Italia nu doar au pretins sume exagerate pentru cheltuielile militare, dar au şi obţinut prin forţã un „împrumut de ocupaţie” în valoare de 3,5 miliarde de dolari. În acele circumstanţe, însuşi Führer-ul a confirmat valoarea legalã şi comandase plata despãgubirilor. La Conferinţa de la Paris din 1946, Greciei i-a fost recunoscutã suma de 7,1 miliarde de euro drept despãgubiri, în loc de 14,1 ceruţi de aceasta. Italia îşi plãtise datoria, în timp ce Germania, nu. Un raport din iulie 2011 al economistului francez Jacques Delpla susţine cã Berlinul datoreazã Greciei 575 de miliarde. Conform site-ului „Deutsche Welle”, „nimeni, mai mult ca Germania, nu a distrus atât de mult Grecia: 130.000 de civili morţi, femei şi copii condamnaţi pentru represalii; 70.000 de evrei îngrãmãdiţi în lagãrele de concentrare, 300.000 au suferit congelarea şi au murit de foame, deoarece nemţii le-au confiscat mâncarea; au fost distruse 50% din infrastructurile ţãrii şi 75% din sectorul industrial al acelor vremuri”. Grecii au o demnitate naţionalã, pe care noi am lãsat-o orfanã. Ei se revoltã, îşi cer înapoi suveranitatea, dreptul la autodeterminare şi drepturile istorice de la o Uniune abuzivã, cu o fiscalitate draconicã. Oare cum au îndrãznit grecii sã-i tulbure Germaniei visul la gloria apusã? Oricum, dupã atîţia ani de la rãzboi, grecii se vor alege, din partea Berlinului, doar cu praful de pe documentele gãsite în subsol.
Maria Diana Popescu, Agero, www.agero-stuttgart.de
