Frecatul mentei la rece absolut

*Am avut Ziua femeii. Avantaj – FEMININELE, cum îi plãcea sã spunã lui Adrian Pãunescu. Am avut şi o aşa-zisã zi „a bãrbatului”. Avantaj – tot FEMININELE. Evident, fiindcã nu a avut cine sã le strice ziua de refacere. Dar ce aţi crezut? Dar bãrbaţii, distinşii noştri fraţi cãuzaşi, cu ce anume s-au ales? Probabil, cu sentimentul datoriei împlinite. Dincolo de aceastã constatare hâtrã, dulce-amãruie, autoironicã sau cum vreţi sã-i spuneţi, orice discuţie rãmâne goalã de conţinut. Ca şi conturile considerate secrete pânã mai ieri-alaltãieri. Dar sã nu ne întristãm. Pânã la Paşti, nu cred cã se mai ivesc prilejuri de zbenguialã oficialã sau (semi)clandestinã, aşa cã timp de refacere a resurselor este berechet. Cu condiţia de a nu cãdea în plasa vreunei diversiuni de ziua pãcãlelilor. Care nici nu picã în Sãptãmâna Patimilor.
* În ciuda chemãrilor la o viaţã cumpãtatã, lipsitã de excese, în ciuda invocãrii în oricare zi de post care trece a nevoii de purificare moralã, mizeria denunţurilor la DNA continuã cu o înverşunare epopeicã, atingând dimensiuni aproape monstruoase. Oricâte argumente ni s-ar aduce, aceastã sinistrã practicã a turnãtoriei, ce a atins proporţii de massã credem cã distorsioneazã grav, încã din start, actul de justiţie. Şi apoi, sã fiu iertat, dacã dosarele „marilor corupţi”, ale „marilor infractori” ai neamului, sunt alcãtuite, în cea mai mare parte din delaţiuni, din turnãtorii, care stau la baza propunerilor de condamnare, cele mai multe însuşite de completurile de judecatã, care mai este contribuţia efectivã a organelor de anchetã? De ce îi plãtim cu atâtea grãmezi de bani pe anchetatori? Doar ca sã consfinţim strãmutarea polului puterii în curtea ex-baschetbalistei cu fruntea-naltã cât un lat de pãstaie? Dar oare cu ce-am greşit, fraţi români, de am ajuns sã ne închinãm cu smerenie, teamã şi, Doamne fereşte, respect la asemenea chipuri cioplite? Rãul pe care aceastã ciumã naţionalã, numitã delaţiune, turnãtorie, denunţ sau în orice alt fel îl face sãnãtãţii morale a poporului român este imens. Oricât de mult s-ar invoca nişte succese (succesuri), la urma urmei, efemere şi fãrã cine ştie ce efecte palpabile, pe ogorul anticorupţiei.
* Sãptãmâna trecutã, Dan Diaconescu a fost trimis… direct, pentru cinci ani şi jumãtate, dupã gratii. Cicã pentru vina de a fi şantajat un primar de moravuri nu tocmai uşoare, ba de-a dreptul grele. Nişte bãrbaţi ceva mai avizaţi decât noi sunt de pãrere cã dosarul lui Dan Diaconescu ar fi extrem de subţirel sub aspectul consistenţei probelor. Noi nu ştim dacã este aşa şi, pe de altã parte, nici nu ne topim dupã maniera de a face presã a lui nenea Senzaţionescu Direct. Dar de aici şi pânã la mãsura de a-i interzice acestuia (prin hotãrâre judecãtoreascã!) sã mai practice meseria de jurnalist vreme de încã cinci ani dupã ce va ieşi din puşcãrie este o distanţã astronomicã, uriaşã, a cãrei parcurgere ne trimite, dupã umila noastrã pãrere, direct în preistoria democraţiei, a civilizaţiei. Presupunând cã doar asta ştie sã facã, presã – aşa cum se pricepe el s-o facã şi, dacã a fãcut ceva avere din ea, înseamnã cã, pe ici, pe colo, prin câteva puncte esenţiale, s-ar pricepe – cu ce ar dori intransigenţii sãi acuzatori de astãzi sã-şi câştige pâinea zilnicã DDD, dupã ce va ieşi de la Mititica? Cu suflatul în dudã? Cu tãiatul frunzei la câini? Cu frecatul mentei în regim de rece absolut? Dupã suita de interdicţii date lui Adrian Nãstase (cel mai valoros politician român de dupã 1990!) la ieşirea din penitenciarul unde fusese aruncat absolut degeaba, doar pentru a-i vindeca niscaiva complexe de inferioritate sau, mã rog, a-i satisface nişte obscure orgolii lui Traian Bãsescu – sã nu alegã sau sã nu fie ales, sã nu facã politicã, sã nu practice avocatura, sã nu mai poatã ţine cursuri la Universitate etc. – acesta este cel mai penibil, mai scandalos, mai revoltãtor caz de malpraxis în care s-au implicat anumite cercuri ale justiţiei autohtone. Spre ruşinea ei veşnicã.
* Dar bomboana pe coliva nesimţirii şi abjecţiunii politice au pus-o, în zilele din urmã, un grup de foşti partizani ai lui DDD, care chiar în ziua arestãrii acestuia, au anunţat un fel de fuziune la nivel parlamentar cu ciracii lui Bãsescu de la PMP, pentru a scãpa – auziţi şi dumneavoastrã! – de imaginea negativã pe care ar fi lãsat-o asupra lor Dan Diaconescu! Adicã tocmai acela care-i fãcuse oameni, bãgându-i în Parlament! Huoooo, loaze nenorocite! Nu aţi mai putut aştepta mãcar pânã mai la varã, încolo? Aveaţi nevoie urgentã acum de secretarã, maşini la scarã, de toate celelalte meschine avantaje pe care vi le aduce constituirea într-un grup parlamantar? Huoooo, încã o datã, huooo, jigodii patentate!
* Irefutabilul primar al Severinului a reînceput scenetele cu amenajãri de pãrculeţe, de ţâşnitori şi de alte sensuri giratorii. Într-o altã „regie”, pentru cã la „scenariu” este mai greu de umblat…