Pucişti, hoţi, golani, proxeneţi…

* La mijlocul acestei sãptãmâni, mai exact, joi, 19, şi vineri, 20 februarie, doi dintre cei mai mari scriitori români afirmaţi dupã ultimul rãzboi mondial, Marin Sorescu (n. 1936), respectiv Eugen Barbu (n. 1924), ar fi sãrbãtorit, dacã destinul implacabil nu i-ar fi luat dintre noi mult prea devreme, nişte vârste pe care alţi artişti au reuşit, totuşi, sã le atingã. Deşi Eugen Barbu a avut o contribuţie notabilã la afirmarea lui Marin Sorescu, cei doi mari scriitori nu s-au prea iubit de-a lungul vieţii lor. Îndeosebi dupã ce Marin Sorescu a ţinut sã se afle în primele rânduri ale plutonului de scriitori care şi-au fãcut, pe la începutul anilor ‘80, un titlu de glorie din demascarea aşa-zisului plagiat din cel de-al treilea volum al cine-romanului „Incognito”. (Spun „aşa-zisului plagiat” pentru cã, în acest caz, lucrurile sunt mult mai nuanţate; nu aici este însã locul potrivit pentru a intra în detaliile problemei.). Eugen Barbu şi Marin Sorescu – oameni puternici, personalitãţi incon-fundabile – au avut, totuşi, nişte similitudini de destin, care nu-i exclus sã le fi grãbit sfârşitul. Eugen Barbu a fost exclus, la începutul anilor ‘90, din Uniunea Scriitorilor de comando-ul huliganic coordonat de „marele disident” Dinescu Mircea (şi el promovat, între alţii, de Eugen Barbu!), iar Marin Sorescu a fost, la rândul lui, tot cam în aceeaşi perioadã, debarcat din fruntea revistei „Ramuri” de „copiii lui de suflet”, transformaţi peste noapte în pucişti ordinari, sub comanda lui Chifu Gabriel, actualul vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Aşa se face azi carierã în România. Dacã Eugen Barbu şi Marin Sorescu au pãrãsit aceastã lume, Mircea Dinescu a rãmas sã prindã peşte, sã taie şi sã prãjeascã pe grãtare porci, raţe, gâşte şi berbeci pe malul Dunãrii, la Cetate, iar scremutul poeţache Chifu – sã vãmuiascã de bani şi de diverse produse agroalimentare pe aspiranţii la calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor. De-ale vieţii, de-ale lumii de astãzi…
* Elena Udrea a fost arestatã preventiv, dar se poartã încã discuţii interminabile asupra motivelor care au condus la o astfel de decizie – trafic de influenţã, mitã, abuz etc.. Mã întreb dacã nu cumva aceastã confuzie este creatã în mod deliberat, tocmai pentru ca motivele posibilei, bãnuitei apropiate eliberãri sã fie mai uşor de gãsit, de formulat. Mã întreb… Altminteri, pentru coana Nuzi (pericol public, nu-i aşa?) comunicarea nu constituie, dupã cum v-aţi putut da seama, o problemã deosebitã. Un deget la nas, o privire pe sub sprâncene, acolo… Nu trebuie pierdut din vedere nici aspectul cã, înainte de a fi dusã în arestul Poliţiei Capitalei, duduii Udrea i s-a permis sã facã tot ce i-a dorit sufleţelul – sã-şi regleze problemele rãmase în suspensie privind dosarul Nana, sã ia legãtura cu tot felul de persoane şi sã sfideze cu neruşinare pe toatã lumea. Ceea ce nu s-a întâmplat în alte cazuri, când împricinaţii erau vânaţi, hãrţuiţi cu înverşunare de „abilitaţi” imediat dupã pronunţarea hotãrârilor judecãtoreşti (Adrian Nãstase, Irina Jianu, Miron Mitrea şi atâţia alţii, luaţi pe sus de pe stradã, din restaurante sau chiar din pat). Acordându-i toate prezumţiile posibile duduii Udrea, avem mãcar pretenţia unui tratament egal în faţa legii pentru toţi cei care au probleme cu ea. Cerem prea mult?
* În ceea ce-l priveşte pe Traian Bãsescu, rãmâne cum am vorbit. Adicã rãmâne aşa cum îl ştiţi – laş, ipocrit, mincinos, plin de o otravã de care nu prea ştie cum sã se elibereze. Când vine vorba de amorul vieţii sale, în loc sã schiţeze, cum ar fi de aşteptat, un minim gest bãrãbãtesc de solidaritate, el pare cã vrea sã alunge un vis urât. Cât despre „justiţia independentã”, am senzaţia cã, pentru fostul şi nedemnul şef al statului, aceasta a devenit o… variabilã. Ceea ce, între noi fie zis, a fost în toţi aceşti ani.
* Se reactiveazã, din nou, cu o mai mult decât suspectã sârguinţã, cazurile de fraudare a votului de la referendumul din iulie 2012. Cazuri care, numeric, sunt profund nesemnificative, raportându-le la sensul major al votului popular, aproape şapte milioane şi jumãtate de români votând atunci pentru trimiterea acasã a lui Bãsescu. În schimb, nimeni (sau aproape nimeni) nu mai suflã o vorbã despre manoperele electorale abjecte, de care PDL şi Traian Bãsescu nu sunt deloc strãini, manopere care au dus la trimiterea în Parlamentul European a unor personaje precum Elena Bãsescu sau Laszlo Tokes.
* Sã vezi şi sã nu crezi! Reţea de prostituţie cu eleve minore, descoperitã în paşnicul Severin de procurorii DIICOT (dacã am înţeles bine)! Ar fi implicate, se spune, nume sonore de politicieni, medici, avocaţi locali. La unul din posturile de ştiri bucureştene, România TV, a fost vehiculat chiar şi numele edilului şef al Severinului. Sã fie oare Incomparabilul implicat în acest caz de prostituţie cu minore?! Ne vine greu sã credem, oricâte rezerve am avea noi faţã de dumnealui. Dar mai ştii?!…
* Pucişti, hoţi, golani, proxeneţi – ce gloatã! -„ãsta-i chipul ţãrii, iatã!”