Ce face baba când ţara arde?

Dacã nu se mişcã ceva serios azi, mâine prin ţarã, s-ar putea ca destul de curând sã declarãm moartea locurilor de muncã în România. Toţi politicienii locali sau centrali spun cã asta le este prima prioritate şi toatã lumea ar trebui sã facã totul pentru înfiinţarea de locuri de muncã, indiferent de lefurile plãtite angajaţilor, dar numai sã aibã omul unde lucra. De ce spun orice salariu, pentru cã şi spaniolii au un şomaj foarte ridicat, însã au şi locuri de muncã, altfel de ce ar mai avea nevoie de cãpşunãrese din România? Spaniolii nu riscã sã li se aplece prea mult spatele la cules de cãpşune, pentru cã sunt obişnuiţi cu un nivel mai serios al lefurilor şi nu cu unele de plantaţie. Românii acceptã orice afarã, mai ales cã un cãpşunar câştigã în trei luni leafa pe un an întreg. Adicã e şi covenabil sã mergi sã munceşti trei luni, dupã care sã vii acasã şi sã ai cu ce sã îţi plãteşti impozitele şi din ce sã trãieşti.
Pe undeva statul român este cam prost, pentru cã un om neangajat este un om care te costã mai mult decât un şomer sau unul care se aflã în cãutarea unui loc de muncã sau care taie frunze la câini. Oricum sunt şi în România destul de mulţi tineri care nu ar accepta orice, chiar dacã la final de lunã ar primi câteva sute de lei. Ce sã şi faci cu banii ãştia? Mai e şi principiul: „Decât deloc?”
Sunt lucrãtori în domeniul privat cãrora, în ultimii 10 ani, nu le-a mai fost actualizat salariul. Poate doar dacã statul a dat vreo dispoziţie, în rest oamenii se descurcã în aceeaşi mizerie de la o lunã la alta. Problema se complicã din ce în ce mai mult în iarnã, când cheltuielile explodeazã pur şi simplu, din cauza facturii la încãlzire. Sunt din ce în ce mai mulţi care nu mai au de unde sã plãteacã. În loc sã îi punã la muncã, statul le pregãteşte legea falimentului personal. Cum s-a întâmplat şi la firme, care au gãsit soluţia idealã pentru a nu-şi achita datoriile pe care le aveau. Majoritatea au intrat în faliment în loc sã intre în reorganizare sã îşi achite debitele şi sã intre în legalitate, corect. Mai bine au intrat cu o firmã în faliment şi au deschis alta proaspãtã, care pe care funcţioneazã cu aceeaşi activitate. Dar dacã falimentul este cauzat de management defectuos şi nu are nicio legãturã cu criza economicã, lipsa clienţilor şi încasãrilor.
Unii au folosit insolvenţa şi falimentul pentru a fenta statul. Poate cã şi statul a ştiut cã va fi fentat şi a gãsit soluţia idealã ca sã nu închidã economia. Pericolul era probabil în sensul acesta. Peste o sutã de mii de firme au intrat în insolvenţã în România şi doar 3% şi-au revenit. Legea falimentului personal este criticatã de FMI, dar poate cã statul ştie cã unii români chiar nu mai au de unde sã plãteascã. Intrând în faliment se şterg nişte datorii cu buretele. Mulţi ar profita şi de treaba aceasta. FMI nu va fi cel mai probabil de acord. Majoritatea românilor ar intra pe loc în faliment pentru sunt foarte puţini care nu au împrumuturi bancare. Sistemul bancar ar intra în haos probabil.
E greu de estimat efectele acestei legi. Poate cã şi statul gândeşte ca unul falimentar şi adoptã numai soluţii de tipul acesta. De ce nu ar intra România în faliment dacã tot rostogoleşte la datorii şi la deficite de la un an la altul? De investiţii nici nu mai poate fi vorba. Nu se mai construieşte nimic, nu se mai investeşte în locuri de muncã. Se plãmãdeşte un buget din impozite taxe, accize, TVA şi alte cele cât sã nu sarã în aer mecanismul. Adicã ne târâim pe burtã. Probabil cã cineva înţelege cum funcţioneazã România. E posibil sã fie câţiva secretari de stat de la Finanţe şi cei de la BNR.
Politicienii cu siguranţã cã au numai frânturi de idei. Probabil cã li se spune cã nu sunt bani când vin cu vreo propunere. Ce face prşedintele când România se trage pe burtã prin spini şi bãlţi?
Spune cã Rusia e vinovatã de conflictul sângeros din Ucraina. De nivelul de trai însângerat din România cine e vinovat?