George ROCA: Distinsã doamnã, mai întâi am sã încep cu felicitãrile. În cadrul celui de al XXXVII-lea Congres al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe (American Romanian Academy of Arts and Science**), care a avut loc la Chişinãu în luna iunie 2013, aţi fost fost aleasã preşedinte a acestei înalte organizaţii. Câteva detalii vã rog.
Ruxandra VIDU: Mulţumesc! A fost o onoare deosebitã sã fiu aleasã preşedinta acestei prestigioase academii. Cu atât mai mult cu cât printre membrii ei s-au numãrat personalitãţi de elitã precum scriitorii Eugen Ionesco şi Virgil Gheorghiu, filozoful Mircea Eliade, Prof. George Emil Palade, care a luat Premiului Nobel în fiziologie şi medicinã în 1999, şi mai recent, astronautul Dr. Dumitru-Dorin Prunariu. Acest prestigiu vine însã cu responsabilitãţi multiple deoarece, cu toate cã mulţi dintre membrii noştri nu mai sunt printre noi, ei ne-au lãsat o moştenire care este purtatã mai departe de toţi membrii ARA. Eu sunt al şaselea preşedinte ales de la înfiinţarea academiei în 1976. Mã bucur sã aduc din nou headquarter-ul ARA în California şi în special la University of California Davis, unde a mai fost preşedinte doamna Prof. Dr. Maria Manoliu-Manea în perioada 1982-1995.
George ROCA: De ce s-a ţinut acest congres la Chişinãu? Care sunt criteriile necesare pentru a gãzdui un asemenea eveniment? Cine au fost organizatorii? S-au creat relaţii academice, de colaborare, între participanţi, organizatori şi publicul prezent?
Ruxandra VIDU: Congresul ARA este organizat în fiecare an în colaborare cu o universitate din America/Canada sau Europa, prin rotaţie. La Chişinãu, ARA a organizat cel de-al XXXVII-lea Congres în colaborare cu Universitatea de Studii Politice şi Economice Europene „Constantin Stere” Chişinãu, Republica Moldova. Preşedinţii onorifici au fost: Prof. Dr. Ing. Ion Paraschivoiu, Preşedinte ARA şi Prof. Dr. Gheorghe Avornic, rectorul Universitãţii „Constantin Stere”. Trebuie însã sã menţionez aportul tuturor membrilor ARA din Republica Moldova şi în special a dlui Prof. Habilitat Dumitru Todoroi, Director regional ARA, la excepţionala organizare şi desfãşurare a evenimentului. Congresul ARA este un prilej de a comunica noile realizãri ale academicienilor noştri, dar şi o oportunitate de a stabili colaborãri şi parteneriate cu alte universitãţi, institute şi organizaţii profesionale, pentru o mai bunã promovare a valorilor intelectualitãţii româneşti. Şi nu în ultimul rând, Congresul ARA este un prilej unic de a ne revedea cu toţi membrii şi de a ne bucura de marille personalitãţi pe care le mai avem printre noi.
Anul acesta (2014) cel de-al XXXVIII-lea Congres a fost organizat în Statele Unite ale Americii, la California Institute of Technology – Pasadena (Caltech). Suntem onoraţi cã am fost acceptaţi sã desfãşurãm congresul la Caltech, cea mai bunã universitate din lume şi care este renumitã prin cele 33 de Premii Nobel pe care le-au primit profesorii acesteia pe parcursul timpului.
George ROCA: Menţionez cã participanţii la congresele ARA prezintã pe secţiuni de specialitate câte o lucrare ineditã care mai apoi se tipãreşte într-un volumul colectiv (Proceedings). Care a fost lucrarea sau studiul pe care l-aţi prezentat la ultimul congres la care aţi participat?
Ruxandra VIDU: Desigur, toate lucrãrile prezentate sunt publicate în volumul „ARA Proceedings”, elaborat dupã fiecare congres. Începând cu acest an publicaţia va beneficia de codul DOI (Digital Object Identifier) pentru accesare online. Eu am prezentat lucrãrile mele de cercetare din domeniul nanotechnologiilor cu aplicaţii foarte diverse, de la energie regenerabilã la biomateriale şi neuroscience. Una dintre lucrãri a fost chiar o cercertare din domeniul nanofirelor din sistemul Co-Sb dopat cu Fe, tehnologie de dopare pe care am implementat-o la Universitatea Politehnicã Bucureşti (UPB) prin programul Fulbright. Am avut plãcerea anul trecut sã lucrez cu câteva grupuri de cercetãtori atât de la UPB, de la Institutul Naţional de Cercetare pentru Fizicã şi Inginerie Nuclearã de la Mãgurele şi de la alte universitãţi din ţarã: Constanţa, Târgovişte, Oradea, Reşita, Timişoara şi Sibiu.
George ROCA: V-aş ruga sã ne relataţi, amanunte primare despre structura ARA, despre membri acesteia, numãrul lor, condiţiile de primire, istoria acesteia şi caracterul naţional românesc pe care îl promoveazã peste hotare.
Ruxandra VIDU: ARA este o organizaţie academicã de promovare a intelectualitãţii româneşti, care a crescut în prestigiu prin membrii ei. Este de necontestat faptul cã o academie este ceea ce este prin academicienii ei. Evaluarea candidaţilor se face ţinând cont de domeniul de specialitate, însã în general se ia în consideraţie vizibiliatea internaţionalã şi contribuţia lor la valorile ştiinţifice şi cultural-artistice. Pentru cercetãtori, doctori şi profesori universitari vizibilitatea ştiinţificã este susţinutã prin publicaţii, citãri, brevete de invenţii sau alte modalitãţi de recunoaştere a contribuţiei lor ştiinţifice. Avem şi membri care nu sunt români însã promoveazã valorile româneşti prin activitatea lor.
În prezent, ARA are mai multe categorii de membri: membri plini, membri corespondenţi (din România şi Republica Moldova), membri onorifici, membri emeriţi şi benefactori. Noii membri sunt primiţi prin nominalizare şi votare. Suntem în continuã cãutare de noi membri şi aş vrea sã rog şi pe aceastã cale pe toţi membrii ARA sã recomande personalitãţi româneşti din lume pentru a întãri şi promova prestigiul academiei ARA. Problema este cã în diaspora, nu existã prea multe comunitãţi de români, iar cele care existã sunt foarte distanţate, cu minimum de comunicare între ele. Sperãm sã reuşim sã creãm cât mai multe punţi între asociaţii, centre culturale româneşti şi academii şi sã stabilim cât mai multe parteneriate.
George ROCA: Existã o revistã de specialitate numitã „Jurnalul ARA”. Câteva amãnunte despre aceastã publicaţie şi ce proiecte de viitor aveţi în legãturã cu aceasta.
Ruxandra VIDU: „Jurnalul ARA” a fost şi este o publicaţie a Academiei Româno-Americane, care a promovat de-a lungul anilor valorile culturale şi ştiinţifice româneşti. Însã, pentru o mai largã distribuţie publicaţia va fi reorganizatã în douã jurnale: „ARA Journal of Scineces” şi „ARA Journal of Arts and Culture”.
Am obţinut deja anul acesta numere „DOI” pentru articolele publicate în „Jurnalele ARA” şi în „Libertas Mathematica”, care este o revistã de matematicã publicatã tot de ARA. Ne-a ajutat foarte mult dl. Prof. Vasile Staicu, profesor la Universitatea din Aveiro, Portugalia, care se ocupã de „Libertas Mathematica”, revistã fondatã şi condusã de domnul Prof. Constantin Corduneanu. Cãutãm în continuare sã lãrgim Bordul Editorial şi sã creştem vizibilitatea Academiei prin publicaţii.
George ROCA: Vã rog sã menţionaţi câţiva membri care au adus faimã şi onoare academiei pe parcursul timpului.
Ruxandra VIDU: Îmi este greu sã numesc doar câţiva… deoarece majoritatea membrilor ARA sunt academicieni care au realizat lucruri minunate în viaţa lor, mulţi în condiţii de exil, departe de ţara unde s-au nãscut, au crescut şi au fost educaţi. Am menţionat la început o serie de personalitãţi care ne-au fãcut cinste. În continuare încercãm prin Congresele ARA sã aducem în fiecare ani personalitãţi de valoare. De exemplu, anul acesta s-au numãrat printre participanţi onorabili membri ai Academiei Romane şi membri ARA: Prof. Basarab Nicolescu (Prof emerit la CNRS, Franţa), Dr. Constantin Bulucea (IEEE Life Fellow, SUA) şi Prof. Gheorghe Mateescu (Prof. Emerit la Case Western University, SUA). De asemenea, invitaţi sã prezinte au fost şi Adrian Lobonţiu, MD (FACS, Medical Director, EndoGastric Solutions, SUA), Daniel Marcu (Chief Science Office, SDL Solutions, SUA) şi Adrian Bot, MD, PhD (Kite-Pharma, SUA), Petru Popescu (scriitor, producator si director de filme, SUA), Ciprian Manolescu (Prof. UCLA), Bogdan Marcu (SpaceX and USC), George Roth (Recognos USA), Hortenzia Beciu (Johns Hopkins Medicine International). Tot anul acesta, la congresul de la Caltech am organizat o expozitie de picturã, unde au expus Alexandru Darida, Jerry McDaniel si Maria Zamfir Bleyberg.
George ROCA: Este Academia Româno-Americanã recunoscutã de alte foruri de specialitate, ştiinţifice şi culturale din România şi din strãinãtate.
Ruxandra VIDU: Întrebarea este foarte bunã însã eu aş pune-o altfel. Recunoaşterea Academiei Româno-Americane se face prin meritele membrilor ei. Mulţi membri ARA sunt membri şi ai altor academii din lume: Academia Româna, Academia Oamenilor de Ştiinţã din România, Academia de Ştiinţe Tehnice din România, Academia Româna de Ştiinţe Medicale, Academia de Ştiinţe a Moldovei şi altele. Însã aceastã recunoaştere nu a fost dezvoltatã pânã acum. De aceea, voi încerca sã promovez colaborarea prin parteneriate cu alte academii. Eu sunt în România acum (decembrie 2014 n.a.) şi unul dintre scopurile vizitei mele este de a stabili contacte cu Academia Românã şi cu Academia Oamenilor de Ştiinţã din România. Mã bazez pe ajutorul academicienilor noştri, deoarece, neexistând niciun fel de colaborare pânã acum vom avea nevoie de sprijinul lor ca sã iniţiem o comunicare şi o colaborare directã între academii.
George ROCA: Care sunt mijloacele de finanţare necesare supravieţuirii unei asemenea organizaţii? Se primesc ajutoare din România sau din altã parte? Consider cã prin plata cotizaţiei anuale de membru nu se obţin suficiente fonduri pentru bunul mers al activitãţii.
Ruxandra VIDU: Mijloacele de finanţare sunt exclusiv din cotizaţie şi donaţii. Bineînţeles cã fondurile nu sunt suficiente. De aceea îi apreciez foarte mult pe toţi membrii noştri care se implica voluntar în activitãţile de organizare a Academiei şi a activitãţilor ARA. Aş vrea sã menţionez aici în primul rând pe membrii Comitetului Executiv (CE): Prof. Marius Enachescu (Vice-preşedinte), Dr. Cãtãlina Curceanu (Secretar General), Dr. Dinu Leonte (Casier), Dr. Isabelle Sabãu şi Dr. Petre Şerban, precum şi membrii Bordului Director: Dr. Carmen Sãbãu, Dr. John Starway şi Prof. Vasile Staicu (Libertas Matematica). De asemenea, fiind o organizatie non-profit, avem donatori care susţin organizaţia cu donaţii scutite de taxe.
George ROCA: Care sunt atribuţiunile preşedintelui ARA?
Ruxandra VIDU: Atribuţiile preşedintelui sunt complexe, ca ale oricãrui preşedinte de organizaţie academicã. El supravegheazã respectarea Statutului Academiei, organizeazã şi controleazã întreaga activitate a academiei. În prezent, lucrez împreunã cu membrii CE la un document care sã conţinã reglementãri clare în atribuţiile fiecãrui membru din Comitetul Executiv sau Bordul de Directori. Anual, preşedintele ARA prezidã Adunarea Generalã care are loc în timpul Congresului şi informeazã membrii despre situaţia actualã şi viziunile sale, hotãrârile luate şi activitatea Comitetului Executiv şi a Bordului de Directori şi supune la vot hotãrârile înaintate spre aprobare. În plus faţã de atribuţiile administrative, rolul meu este şi de a reprezenta Academia Româno-Americanã la toate nivelurile, de a întãri organizaţia şi de a-i creşte vizibilitatea internaţionalã.
George ROCA: Câteva cuvinte despre dumneavoastrã! Copilãria, şcoala, universitatea şi specializarea academicã/profesionalã. Primele locuri de muncã. De unde veniţi şi de unde vã trageţi seva rãdãcinilor strãmoşeşti?
Ruxandra VIDU: Eu m-am nãscut în Bucureşti la 23 august 1961. Sunt bucureşteancã get-beget. Iubesc Bucureştiul aşa cum este el, şi nu mã mai satur când vin în vizitã de arhitectura veche din centrul istoric, de forfota strãzii, de evenimentele culturale, lansãrile de cãrţi etc. Am terminat liceul teoretic si am luat bacalaureatul cu nota 10 (singurul 10 din şcoalã). Facultatea am fãcut-o la Universtatea „Politehnicã” Bucureşti, Facultatea Ştiinţa şi Ingineria Materialelor (SIM), cu specializare în Metalurgie Fizicã şi Tratamente Termice. Vã încredinţez şi un mic secret… am terminat aceeaşi facultate şi specializare ca şi tatãl meu. El m-a încurajat sã fac aceastã facultate şi mi-a deschis ochii la ce înseamnã de fapt ştiinţa materialelor şi ce înseamnã sã poţi proiecta un nou material cu proprietãţi unice. Asta implicã deci chimie, fizica solidului, proces, tehnologii de integrare… şi nu te mai opreşti din câte poţi face cu o asemenea bazã de cunoştinte. Am realizat destul de devreme în cariera mea cã mintea umanã, creativitatea, nu cunosc graniţe teritoriale sau biologice. Ceea ce conteazã este pasiunea şi dorinţa de a face un lucru bun de la un cap la altul şi a continua perfecţionarea care vine din bucuria cunoaşterii. În fiecare zi învãţ câte ceva nou…
George ROCA: Amintiri plãcute „de-acasã” din România!? O mai vizitaţi? Ştiu cã sunteţi foarte ocupatã…
Ruxandra VIDU: În ultimul timp am venit mai des în România. Aproape în fiecare an în ultimii 5 ani. Din octombrie 2012 am fost în Bucureşti pentru 9 luni cu un program Fulbright oferit de Statele Unite. Chiar la începutul programului, în ultimele zile ale lunii septembrie 2012, am fost invitatã sã particip la Conferinţa „Diaspora în Cercetarea Ştiinţificã Româneascã şi Învãţãmântul Superior – Seminţe de Viitor (Seeds for the Future)”. Pe lângã marile oraşe pe care le-am vizitat în cariera mea, îmi place sã vizitez locurile cu încãrcãturã istoricã şi tradiţionalã. Mi-ar plãcea sã vãd Transfãgãrãşanul…
George ROCA: Drumul dumneavoastrã spre o carierã academicã de anvergurã s-a materializat numai în România şi în SUA sau aţi mai studiat şi lucrat şi în alte ţãri?
Ruxandra VIDU: Am terminat Facultatea de Ştiinţa Materialelor la Universitatea Politehnicã din Bucureşti între primii 3 ca medie generalã şi am obţinut repartiţie dublã, adicã repartiţie în cercetare… dupã doi ani de industrie. Revoluţia m-a prins la ICEM, şi în anul urmãtor am intrat prin concurs asistent universitar la Facultatea de Ştiinţã Materialelor din UPB unde am înfiinţat cu dna Prof. Simona Zamfir primul laborator de electrochimie şi coroziune şi am scris împreunã cartea „Coroziunea Materialelor Metalice”, prima carte de acest fel din România. În 1997 am reuşit sã câştig o bursã doctoralã în Japonia la Universitatea din Osaka, oferita de Ministerul Educaţiei din Japonia (Monbusho), iar în 2000 o bursã postdoctorala la University of California Davis. În Japonia mi s-a spus cã sunt prima femeie profesor care obţine un Doctorat în aceastã ţarã. Ba chiar mi s-a spus cã sunt curajoasã sã vin în Japonia, unde femeile nu prea au ce cãuta în mediul academic, ne-existând pânã atunci nicio femeie profesor universitar. A fost o experienţã profesionalã şi culturalã extraordinarã, dar şi personalã deoarece pe fetiţa mea, care avea doar 10 ani în acea vreme, am luat-o cu mine, bucurându-se de o educaţie deosebitã şi învãţând şi limba japonezã. Eu am dat doctoratul în limba englezã cu o bursã doar de 3 ani, timp în care am publicat 7 lucrãri, din care 6 ca prim autor. Aceste rezultate, duble faţã de cerinţa minimã de finalizare a unui doctorat, nu au trecut neobservate de profesorii din America care m-au invitat la un postdoctorat, imediat dupã ce am terminat doctoratul în Japonia. Am primit practic douã oferte în acelaşi timp şi am acceptat-o pe cea de la Univeristy of California Davis pentru cã era pe domeniul în care credeam eu cã pot sã-mi aduc cea mai mare contribuţie. În plus, intram pe un domeniu de materiale organice care-mi deschidea orizontul în domeniu medical… care m-a fascinat dintotdeauna. Zece ani mai târziu am fost numitã profesor la aceeaşi universitate.
George ROCA: Cum aţi ajuns sã lucraţi în Statele Unite ale Americii? Care au fost treptele pe care le-aţi parcurs pentru a ajunge Profesor la renumita Universitate Davis din California?
Ruxandra VIDU: Multã muncã! Drumul a fost întradevãr prin Japonia, unde m-am format ca specialist in nanotehnologie. Când am ajuns în Statele Unite şi m-am vãzut nevoitã sã rãmân, singura cale demnã şi realistã de a rãmâne a for dreptul de rezident permanent la categoria „Extraordinary Ability in Science”, pe care l-am şi obţinut. Poate mulţi nu ştiu cã pentru a fi eligibil pentru o astfel de categorie, candidatul trebuie ori sa fi primit Premiul Nobel ori sã demonstreze contribuţii remarcabile în domeniul ştiinţelor sau artelor. A durat destul de mult obţinerea rezidenţei pentru cã am prins perioada în care a avut loc atacul terorist de la 11 septembrie 2001, când toate serviciile de imigrare şi-au încetinit activitatea. La Universitatea California Davis am avut la început posibilitatea sã continui cerecetarile mele începute în Japonia, în pararel cu alte proiecte, pentru cã nu erau mulţi specialişti care sã foloseascã metode electrochimice sub microscopul de forţã atomicã (AFM). În timp, am dezvoltat un nou domeniu de creştere de nanofire şi nanocabluri cu joncţiuni de tip p-n atât axial cât şi longitudinal, care a generat o serie de patente. Tehnologia se aplicã cu succes în compania pe care am înfiinţat-o în 2004 şi care a primit pânã acum investiţii de peste 30 milione de dolari.
George ROCA: Pe parcursul timpului aţi primit diferite premii, diplome şi onoruri pentru recunoaşterea activitãţii dumneavoastrã ştiinţifice. Care a fost motivaţia acestora?
Ruxandra VIDU: Nu ştiu dacã am avut vreo motivaţie sã obţin premii în afarã de faptul cã îmi place sã fac un lucru bun şi sã-l finalizez. Nu mi-a plãcut nicioadatã sã „mã fac cã muncesc”, sã treacã timpul şi sã încasez leafa. Eu cred cã atunci când pui suflet şi efort în ce vrei sã realizezi, nu se poate sã nu ai succes. Odatã ce ai realizãri interesante, presa vrea sã le facã cunoscute. Ocupându-mã de cercetãri foarte noi şi introducând mereu inovaţii, am fost mereu invitatã sã ţin prelegeri şi multe am fost onoratã cu premii. Cred cã în România ar trebui sã se mediatizeze mai mult cercetãrile şi realizãrile profesorilor, ale oamenilor de ştiinţã. Este important sã se publice poveşti de succes şi informaţii de bunã calitate, fãrã exagerãri sau înflorituri, poveşti care sã inspire…
George ROCA: Sunteţi un om de ştiinţã, un cercetãtor, un cadru universitar, dar şi un inventator. Care sunt ultimele patente şi invenţii pe care le-aţi omologat şi ce aplicaţii au ele?
Ruxandra VIDU: Domeniul meu de cercetare în nanotehnologie este generos în aplicaţii. Interesul meu este în a integra nanostructurile într-un produs care sã punã în evidenţã proprietãţile unice ale nanostructurilor. Îmi place sã gãsesc soluţii la probleme. Un exemplu este celula solarã tip Solar Brush™ care are o arhitecturã ce transforma celulele plane în celule 3D (3-dimensiuni), fiecare „ac” al periuţei solare fiind de fapt o celulã solarã. Mai clar, celula 3D e constituitã din milioane de celule-ac care capteazã, adsorb şi convertesc energia solarã în energie electricã. În timp, am învãţat despre transferul de tehnologie şi protecţie intelectualã. Am fost „educatã” la propriul startup unde am învãţat sã vorbesc şi sã gândesc „business” în timp ce oamenii de business din echipã învãţau sã vorbeascã „tehnologie”. Atunci a fost o perioadã de 2-3 ani când nu am putut publica nimic din cercetãrile fãcute, însã am scris patente şi am adus la UCDavis contracte de cercetare în valoare de peste o jumatate de milion de dolari. Chiar luna aceasta, Oficiul de Patente din SUA mi-a acordat un nou patent la o aplicaţie fãcuta în urmã cu şase ani.
George ROCA: Aţi publicat mai multe cãrţi şi studii de specialitate. Despre ce subiecte trateazã acestea?
Ruxandra VIDU: Am publicat cercetãrile mele în nanotehnologie, ştiinţa suprafeţelor, procese la interfaţã şi tehnologii de integrare a nanomaterialelor. În domeniul applicaţiilor mã intereseazã pe lângã nanomaterialele cu aplicaţii în energie (celule solare, materiale termoelectrice, stocãtoare de hidrogen şi baterii de lithium), aplicaţiile medicale care folosesc nanomateriale cum este hidroxiapatita. Tot în medicinã, deosebit de interesante sunt noile aparate de înregistrare neuronale şi a implanturilor pe dispozitivul de dimensiuni mici prin care se va îmbunãtãţi activitatea cerebralã a persoanelor care au suferit daune provocate de demenţã, atacuri cerebrale, schizofrenia sau chiar autism. Unul din avantajele pe care le am în nanotehnologie este şi cunoaşterea proceselor de integrare a nanostructurilor în dispozitive, pentru cã numai astfel pot evidenţia beneficiile proprietãţilor unice pe care le aduce nanotehnologia. Cred ca unul dintre cei mai importanţi factori care au dus la progresul ştiinţei moderne este cunoaşterea, înţelegerea şi manipularea atomilor. Este fascinantã aceasta lume!
George ROCA: Cum vedeţi bunul mers al Academiei Româno-Americane în anii în care îi veţi fi conducãtor? Aveţi planuri sau proiecte noi?
Ruxandra VIDU: Academia este şi va fi ceea ce este prin membrii ei. Deci cãutãm în permanenţã sã atragem membri de valoare internaţionalã, personalitãţi care sã ducã cât mai departe prestigiul acestei organizaţii academice. Un proiect nou pe care l-am iniţiat anul acesta la Congresul de la Caltech este atragerea tinerilor din mediul academic. Cred ca ar trebui sã facem mai multe pentru tineri, sã le dãm posibilitatea sã cunoascã oameni şi specialişti minunaţi de la care sã înveţe şi sã se inspire, sã creascã alãturi de noi şi sã beneficieze de mentoratul pe care-l poate oferi Academia Româno-Americanã. Avem planuri de a publica mai mult, de a face cunscute lucrãrile academicienilor noştri şi de a promova literatura academicã. Vom încerca sã republicãm toate cãrţile ARA deoarece acum avem posibilitatea sa le distribuim prin marile librãrii online cum sunt Amazon şi Barnes and Noble, deci vor putea fi cumpãrate de oriunde din lume. Prima carte republicatã a fost cea a studiul profesorului Paul D. Quinlan, „Clash Over Romania (Vol. II) – British and American Policies toward Romania: 1938 – 1947″.
George ROCA: Credeţi cã Academia Româno-Americanã de Arte şi Ştiinţe îşi poate aduce aportul la dezvoltarea şi prosperitatea României?
Ruxandra VIDU: ARA a fost întotdeauna, şi este, o organizatie de avangardã a intelectualitãţii româneşti din întreaga lume. Prin activitãţile ei, academia ar putea sã-şi aduca o contribuţie mai mare la dezvoltarea şi prosperitatea României prin realizarea unor colaborãri şi parteneriate cu vizibilitate. Vom încerca sã obţinem înscrierea „Editurii ARA Publisher” în circuitul editurilor recunoscute de Consiliul Naţional al Cercetãrii Ştiintifice din Învãţamântul Superior (CNCSIS) ca sã facilitãm publicarea autorilor români din sistemul academic din România şi Republica Moldova.
George ROCA: Unde se va desfãşura urmãtorul congres ARA? Va avea o tematicã specialã?
Ruxandra VIDU: Congresul de anul viitor (2015) se va desfãşura la Laboratoarele Naţionale de Fizica din cadrul Institutului Naţional de Fizicã Nuclearã de la Frascati, Roma, Italia în perioada 28-31 iulie 2015. Prin natura academiei, tematicile prezentarilor sunt vaste, din toate domeniile, din arta şi ştiinţã. La Congresul din 2014 de la Caltech am iniţiat mese rotunde şi expoziţii de arta care s-au bucurat de succes. De aceea, îi invitãm pe toţi cei care vor sã participe, nu numai membrii ARA, sã ne contacteze prin email la info@AmericanRomanianAcademy.org şi sã-şi arate interesul de a participa la expoziţiile de artã şi la mesele rotunde care se vor organiza în timpul Congresului.
George ROCA: Acum, la sfârşit de an, aveţi vreo dorinţã pe care vreţi sã o faceţi cunoscutã celor care citesc aceste rânduri?
Ruxandra VIDU: Menirea societalã contemporanã a Academiei Româno-Americanã de Arte şi Ştiinţe tinde tot mai mult cãtre un spaţiu academic mai dinamic, în care sã existe posibilitatea manifestãrii depline a personalitãţii şi împlinirea aspiraţiilor profesionale individuale. De aceea aş dori o colaborare mai susţinutã cu celelalte academii, institute şi universitãţi şi mai multe interacţii între academicieni, profesori şi tineri cercetãtori. Deoarece Congresul ARA reuşeşte sa ofere cadrul propice iniţierii şi menţinerii legãturilor profesionale de elitã, vã invit la Congresul ARA din 2015 de la Frascati.
————————————————————
Note:
* Acest interviu a fost iniţiat inainte de Congresul ARA de la Caltech Pasadena, fapt pentru care unele întrebãri au fãcut referire cu precãdere la cel de al XXXVII-lea Congres al Academiei Româno-Americane care a avut loc la Chişinãu în luna iunie 2013. Desigur, din lipsa de timp a doamnei preşedinte ARA, Ruxandra Vidu, unele rãspunsuri au fost finalizate doar la sfârşitul acestui an (2014).
** Pentru a se pãstra abreviaţia ARA intactã (conform siglei oficiale) se va menţiona în documentele de limbã englezã titulatura de „American-Romanian Academy” iar în cele de limbã românã „Academia Româno-Americanã”.
A consemnat,
George ROCA
Membru Emeritus al Academiei Româno-Americane
30 decembrie 2014
