Vineri, 14.11.2014, comitetul creditorilor RAAN a decis înlocuirea SCP Tudor şi Asociaţii din funcţia de administrator special al RAAN, decizia fiind luatã cu 4 voturi din 5. Sã fie acesta un semn cã statul român a înţeles în sfârşit cã nu i s-a retras dreptul de administrare al RAAN, sau avem de a face cu o decizie de conjuncturã, dictatã de interese obscure, centrate pe ascunderea hoţiilor care au avut loc la acest obiectiv, timpul le va lãmuri.
Cert este cã la un an de la declanşarea insolvenţei (18 septembrie 2013) situaţia economicã a Regiei Autonome pentru Activitãţi Nucleare nu este deloc mai bunã, desemnarea SCP TUDOR şi ASOCIAŢII SPRL ca administrator judiciar, fãcutã la intervenţia secretarului de stat Maricel Popa, un apropiat al ministrului Constantin Niţã, dovedindu-se o soluţie nefericitã.
Faptul cã angajaţii îşi primesc salariile parţial şi asta doar dupã ce protesteazã douã trei zile în faţa regie este doar partea vizibilã a unei situaţii economice dezastruoase, care nu transpare din rapoartele de activitate publicate de administratorul judiciar, dintr-un motiv foarte simplu. Tudor Ion nu este interesat de viitorul producţiei de apã grea, el este interesat de încasarea comisionului, care nu este deloc mic: 30.000 Euro/lunã (plus TVA), la care se adaugã 3% din sumele distribuite cãtre creditori, plãtite sau compensate cu aceştia (plus TVA), în timp ce serviciile avocaţilor sunt plãtite separat.
În total, în cele 14 luni de administrare judiciarã, Tudor Ion a încasat aproape 2 milioane lei, o sumã în faţa cãreia orice fost director devine invidios, considerând cã a furat mult prea puţin. Trebuie spus cã Tudor şi Asociaţii doar doi angajaţi în Drobeta Turnu Severin, iar patronul firmei, ocupându-se şi de alte societãţi aflate în insolvenţã, nu are timp sã rãspundã la telefon nici mãcar când este sunat de miniştri.
O analizã la rece a situaţiei scoate în evidenţã, fãrã putinţã de tãgadã, cã unitatea nu s-a restructurat, nu s-a denunţat niciun contract pãgubos, nu s-a redus schema de personal, firmele care au derulat contracte pãguboase nu au fost acţionate în justiţie, un lung şir de nu, nu, nu … care nu a adus nimic bun pentru RAAN. Nu mai spunem de obligaţia legalã a administratorului judiciar referitoare la tragerea la rãspundere a vinovaţilor pentru situaţia creatã.
Trebuie sã spunem cã pentru a obţine 30 mii Euro pe lunã, Tudor Ion nu a avut nicio ezitare sã facã pact cu diavolul, în speţã Georgicã Cornu, patronul grupului CONFORT. Deşi în raportul privind cauzele intrãrii în insolvenţã, este subliniatã relaţia pãguboasã dintre RAAN şi CONFORT, ulterior, Tudor Ion a bãtut palma cu Georgicã Cornu, cu care s-a întâlnit de mai multe ori atât în Bucureşti cât şi în Timişoara. Urmare a acestor întâlniri, grupul CONFORT a votat pentru onorariu, obţinând în schimb o poziţie de „silenzio stampa” din partea lui Tudor Ion în dosarul vizând stabilirea valorii reale a creanţei grupului CONFORT, suma pusã în joc fiind de aproximativ 900 milioane lei. Potrivit documentelor din dosarul de insolvenţã, la finele lunii septembrie 2013 datoria sucursalelor ROMAG TERMO şi ROMAG PROD din cadrul RAAN, cãtre grupul CONFORT era de aproximativ 800.000 lei.
Cu adevãrat grav este cã în acest moment, datoriile dupã intrarea în insolvenţã se apropie de 200 milioane lei, din care peste 120 milioane lei doar cãtre CEO, furnizorul tradiţional de cãrbune. În aceste condiţii o sincopã majorã în aprovizionarea cu cãrbune poate lãsa uzina de apã grea fãrã abur, salariaţii de aici temându-se de un accident chimic.
Toate acestea îl plaseazã pe Tudor Ion în categoria bãieţilor deştepţi şi lipsiţi de scrupule, care ştiu sã facã bani din piatrã seacã, chiar dacã acest lucru presupune un rãzboi cu guvernul României.
Joaca de-a comisionul
Nemulţumit de valoarea mare a comisionului, raportatã la rezultatele activitãţii, Departamentul pentru Energie, ministrul Rãzvan Nicolescu a solicitat diminuarea comisionului de la 3% la 1,5%, din sumele distribuite, plãtite sau compensate cu creditori înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor RAAN, lucru acceptat de Tudor Ion cu condiţia sã primeascã şi 1.5 % din sumele obţinute din vânzarea unor materiale inutile, fiind vizat fierul vechi.
Într-un dulce stil românesc, Tudor Ion a schimbat termenii înţelegerii, „pe ici, pe acolo, mai ales în punctele esenţiale”, propunând comitetului creditorilor modificarea comisionului în sensul diminuãrii acestuia la 1.5 % din sumele distribuite cãtre creditori plus un comision suplimentar de 1,5% din veniturile realizate din orice activitãţi comerciale, altele decât cele obţinute din vânzarea de apã grea, la care se adaugã TVA, fapt care însemnã, în realitate, o creştere a veniturilor pe care acesta le-ar încasa de la RAAN.
Practic, Tudor Ion a urmãrit sã comisioneze cu 1.5 % toate veniturile regiei, de circa 10 milioane lei lunar, ceea ce i-ar fi adus, din condei, încã 150 mii lei lunar. Interesant este faptul cã, atunci când a fost tras la rãspundere, administratorul judiciar a prezentat o adresã, semnatã de Gabriel Dumitraşcu, Directorul General al Direcţiei Generale Privatizare şi Administrare a Participaţiunilor Statului în Energie, în care sunt termenii modificaţi ai înţelegerii, ceea ce ne aratã la ce nivel se lucreazã.
Ulterior, Tudor Ion a gãsit un alt prilej de a-şi majora sumele încasate de la RAAN, miza fiind suma de 30 de milioane de lei, pusã la dispoziţie de guvern prin rectificarea de buget din luna septembrie 2014.
Dupã rectificare, guvernul a solicitat creditorilor garantaţi sã accepte plata în trei rate – octombrie, noiembrie şi decembrie, astfel încât, în aceastã perioadã, RAAN sã poatã utiliza, cu titlul de împrumut, o parte a banilor pentru plata salariilor. Suma astfel utilizatã urma sã fie reîntregitã de ANRSP, care trebuia sã punã la dispoziţia RAAN bani din garanţia pentru apã grea.
Toate aceste lucruri au fost acceptate de creditorii garantaţi (bãncile creditoare) în discuţiile cu Departamentul pentru Energie, însã ulterior, Tudor Ion s-a rãzgândit, şi a decis cã trebuie sã trimitã toţi banii cãtre creditori, deoarece în acest fel se putea înscrie cu o sumã distribuitã cãtre creditori, iar 3% din 30 de milioane înseamnã 900.000 lei, o sumã frumuşicã, mai ales când n-ai fãcut nimic pentru ea. Ce mai conteazã cã n-ai plãtit salariile a 3000 de oameni sau nu ai bani pentru cãrbune, comisionul este important.
Pentru a-şi asigura spatele, Tudor Ion invocã prevederile legii insolvenţei, însã neglijeazã faptul cã tocmai cei care sunt îndreptãţiţi sã primeascã banii au acceptat eşalonarea. În discuţii este invocatã inclusiv o adresã semnatã de Gabriel Dumitraşcu, directorul general al DGPAPSE. De fapt firele duc mai sus, la ministrul Constantin Niţã, care urmãreşte debarcarea lui Viorel Marian, singurul care se opune categoric manevrelor lui Tudor Ion. Pentru a-l determina pe Viorel Marian (foto) sã plece, ministrul refuzã sã-i semneze acestuia contractul de muncã, context în care acesta nu poate fi retribuit pentru activitatea depusã. În schimb, se fac presiuni pentru readucerea lui Octavian Graure în funcţia de director al Sucursalei Romag Termo, cu bãtaie cãtre funcţia de director general.
Alba neagra cu apa grea, sute de mii de tone de cãrbune şi salariile angajaţilor
Din pãcate administratorul judiciar nu depune aceleaşi eforturi şi pentru asigurarea cu materii prime şi materiale absolut necesare continuãrii activitãţii. Practic, anul acesta RAAN a funcţionat permanent cu un stoc de cãrbune de numai câteva zile, existând cel puţin 2 momente în care s-a pus problema închiderii termocentralei, pentru a nu risca un accident chimic generat de oprirea livrãrii de abur tehnologic.
Pentru a trece sezonul rece, Departamentul pentru Energie a obţinut acceptul Rezervelor Statului pentru un împrumut combustibil (500 mii tone cãrbune energetic 5 mii tone pãcurã) de la Agenţia Naţionalã a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, în valoare de 68,2 milioane lei , garantat cu apã grea din stocul RAAN.
Deşi aceasta era singura posibilitate de a procura combustibil, Tudor Ion a refuzat sã semneze contractul, invocând fel de fel de pretexte, iar ulterior a supus adunãrii creditorilor aprobarea clauzelor, mizând cã astfel va bloca derularea contractului. Mai mult, Tudor Ion a avut tupeul sã îşi închidã telefonul, pentru a nu fi deranjat de apelurile ministrului delegat pentru energie, iar la una din întâlnirile de la Agenţia Naţionalã a Rezervelor de Stat l-a trimis pe un anume Cristian Dumitriu, cunoscut drept un personaj pitoresc, pasionat de studiul fenomenelor parapsihologice, fãrã nici o legãturã însã cu reorganizarea judiciarã sau economia.
De fapt Tudor Ion este nemulţumit cã ANRSP preia o parte a apei grele existentã pe stoc la RAAN, fãrã a primi vreun comision.
În cazul pronunţãrii falimentului, ANRSP va fi nevoitã sã achiziţioneze apa grea de pe stoc, în valoare de circa 380 milioane lei. Aceşti bani vor fi directaţi cãtre creditori, ceea ce înseamnã un comision de aproape 12 milioane lei. Diminuarea stocului duce inevitabil la diminuarea comisionului, lucru cu care Tudor Ion nu este de acord nici în ruptul capului, chiar dacã acest lucru înseamnã sistarea activitãţii în condiţii de avarie.
Riscul de faliment, teama de accident
Puţini ştiu cã la ROMAG PROD (Combinatul de Apã Grea) se lucreazã cu hidrogen sulfurat, un gaz inflamabil şi toxic utilizat în primul rãzboi mondial ca gaz de luptã (paralizant al sistemului nervos central). În prezent zestrea de hidrogen sulfurat de peste 200 de tone, este suficientã pentru „adormirea” unui oraş ca Severinul.
De altfel, accidente soldate cu morţi au mai fost, cel mai grav fiind cel din anul 1994 când, urmare a unor scãpãri necontrolate de gaze (în cantitãţi infime), s-au intoxicat mortal 2 persoane, iar 7 au fost spitalizate.
Problema crucialã în acest moment este punerea sub control a acestei cantitãţi foarte mari de gaz, varianta luatã în calcul pentru neutralizarea ei fiind la fel de nerealistã ca tot planul de reorganizare. Conducerea RAAN analizeazã arderea în cantitãţi mici, cu degajarea în atmosferã a dioxidului de sulf rezultat. Soluţia este de-a dreptul periculoasã, deoarece ar determina nişte ploi acide fãrã precedent în toatã Oltenia şi în estul Serbiei, România riscând sã intre definitiv în atenţia organismelor de mediu de la Bruxelles.
De asemenea, administratorul judiciar urmãreşte denunţarea contractului de termoficare, lãsând oraşul fãrã cãldurã, în ciuda investiţiilor de sute de milioane de lei fãcute pentru modernizarea sistemului, lãsând oraşul fãrã încãlzire în pragul iernii. În acest moment, pe fondul lipsei de dialog manifestatã de Tudor Ion, RAAN a pierdut total susţinerea Guvernului care prin alocaţii pentru achiziţia apei grele, poate da o gurã de oxigen unitãţii şi poate oferi un rãgaz de timp pânã la identificarea unei soluţii alternative de termoficare şi stabilirea condiţiilor pentru închiderea controlatã.
De altfel, tot Tudor Ion a refuzat categoric încheierea unui contract privind realizarea unui studiu de impact privind continuarea producţiei de apã grea, deşi în cursul vizitei din aprilie, a solicitat imperativ acest lucru. La 6 luni, studiul nu este nici mãcar comandat.
În al 12-lea ceas, Departamentul pentru Energie a solicitat schimbarea administratorului judiciar, prin intermediul Complexului Energetic Oltenia (aflatã tot în curtea Departamentului pentru Energie). Ştim, cererea va intra în malaxorul justiţiei, iar judecãtorul sindic, ar putea da un termen pentru luna aprilie 2015, dar aceasta este o altã problemã.
Tudor Ion aflã în sfârşit cã uzina de apã grea este a statului român, care nu şi-a pierdut dreptul de administrare asupra acestui obiectiv.
Deşi nimeni nu mai crede în revenirea RAAN, în semn de respect pentru munca a 3500 de oameni, unitatea are dreptul sã-şi ducã la bun sfârşit obiectivul vizând producerea apei grele pentru Centrala Nuclearã de la Cernavodã. Iar cetãţenii Severinului au dreptul la o viaţã curatã, în condiţii de confort termic, din care sã lipseascã teama unui accident chimic.
