Unde şi cât de adânc şi-a bãgat dracul coada?

* Dupã ani buni de prestaţie jurnalisticã la limita vomismentului, din cauza limbilor extrem de duios lipicioase aplicate pe pãrţile pretins pufoase ale catastrofei prezidenţiale de la Cotroceni, Ion Cristoiu dã unele semne de revenire pe terenul aspru, dar tonifiant, al gazetãriei adevãrate. Unul dintre aceste semne ar putea sã fie articolul „Klaus Iohannis are deja un fund prea mic pentru câte limbi se înghesuie sã-l lingã”, apãrut sãptãmâna trecutã în Evenimentul zilei, la rubrica „România lui Cristoiu”. Spun ar putea sã fie pentru cã nu sunt tocmai sigur cã acest articol nu a fost scris doar pentru cã mult prea experimentatul gazetar nu a gãsit şi el un locşor de lins la fundul fatalmente prea mic – asta e! – al lui Santa Klaus. Dar, fiindcã nu ne place sã facem procese de intenţie, vom spune cã articolul amintit, ţintind cu precizie în boala jigodiei care bântuie cercurile de presã şi politice româneşti, este şi foarte bine scris. El ar putea fi afişat, în chip de memento, în toate redacţiile şi sediile de partid politic din România.
* În aria fenomenologicã surprinsã de articolul lui Cristoiu se înscrie şi reacţia Bisericii Ortodoxe Române, prin Prea Fericitul Patriarh Daniel. Din respect pentru cea mai… respectatã instituţie, îmi reprim, deocamdatã, orice comentariu. Mi-aş îngãdui doar sã-i sugerez Patriarhului Daniel, persoanã înalt cultivatã şi absolut convingãtoare în credinţa sa întru Domnul, sã rãmânã de-a pururi în cadrul şi atributele… Prea Fericirii Sale, scutindu-ne de accentele onctuoase faţã de autoritatea politico-statalã, pe care le mai descoperim, când şi când, în comunicatele pe care le semneazã şi în cuvântãrile sale. Biserica trebuie sã rãmânã, zicem şi noi, în afara micilor şi marilor mizerii şi patimi umane pe care le pun în circulaţie confruntãrile (rãzboaiele) din câmpul politicii.
* Cele peste un milion de voturi primite în plus faţã de contracandidatul sãu, Victor Ponta, fac din Klaus Iohannis un preşedinte absolut legitim. O legitimitate de care nu a avut parte Traian Bãsescu, în niciunul din cele douã mandate ale sale. Asta nu ne spulberã, nici pe departe, bãnuiala cã, în surprinzãtoarea victorie a sibianului, dracul şi-a cam bãgat coada, dacã mã înţelegeţi ce vreau sã spun. Unde şi cât de adânc, nu am de unde sã ştiu. Deocamdatã. Reactivarea spaimei faţã de stafia comunismului, care ar circula printre români întruchipatã în persoana candidatului PSD, Victor Ponta, este o idee pe cât de veche, pe atât de cretinã, de care promotorii ei, aşa-zişii exponenţi ai elitelor, ar trebui sã se ruşineze în vecii vecilor. Dar nu, procedeul şi-a dovedit din plin eficienţa, de atâtea ori în ultimul sfert de veac, încât, mai ales dacã ai în faţã detaşamente de imberbi sau de inşi spãlaţi pe creier de cine ştie ce obscure oficine, nu ai cum sã nu recurgi la el, tentaţia e prea mare. Dacã aţi urmãrit ce anume au fost în stare sã posteze pe reţelele de socializare, în sãptãmâna de dinaintea turului al doilea al prezidenţialelor, câţiva dintre oamenii de culturã locali (ca sã nu ne referim la cei de aiurea), v-aţi cruci, nu altceva. Din preţuire faţã de valoarea realã a unora dintre ei, nu-i mai amintim. Ce sã-i facem, viaţa la castel, cu turnirurile, plantoanele, strãjile, excesele şi excentricitãţile ei!…
* Şefa DIICOT, duduia Alina Bica (foto), bãsistã de tradiţie, dar ajunsã în funcţie prin complicitãţi pontiste, a fost pusã la…adãpost, pentru aproximativ o lunã. Noi nu cunoaştem foarte exact motivele, dar, dacã e sã facã pârnaie pentru ceva, atunci, dupã pãrerea noastrã, ar trebui sã facã pârnaie pentru tupeul incredibil pe care ea, ca reprezentant al autoritãţii, îl afişeazã faţã de oricine – presã, oameni simpli, organe ierarhic superioare etc. Şi asta, cu o nesimţire greu de imaginat, în condiţiile mult trâmbiţatului stat de drept pe care, cicã, l-ar reprezenta. Pa, puiule! Dacã ai mai da ceva pe plisc, pãsãricã dragã, în afarã de deliciile shopping-urilor de la Paris, Haga ş.a.m.d.,despre nãzdrãvãniile ex-cuplului Udrea-Cocoş şi ale mentorului lor nedezminţit, Bãsescu Traian, poate cã am reuşi sã fim, cât de cât, receptivi, şi noi, mãcar la semnele de interes pe care silueta domniei tale le-ar mai putea trezi în rândurile unei anumite pãrţi ale populaţiei masculine din aceastã ţarã. Altminteri…
* Despre reflexele totalitariste care zac în tãrtãcuţa Dulapului Sãsesc, încã din perioada când acesta n-a apucat sã fie investit în funcţie, poate data viitoare. Pânã atunci, am vrea sã vedem efectele pe care le-ar putea exercita asupra lui dosarele anunţate a-i fi lãsate ca moştenire de cãtre Bãsescu. Staţi pe recepţie, cãci s-ar putea sã pierdeţi esenţialul, dacã nu chiar totul. Fiindcã, deh, vin sãrbãtorile, spiritul Crãciunului, ş.a.m.d…