Alegătorul a dat cu ştampila de pământ şi a taxat dur încercarea de şmechereală a votului

Adicã, ce vot şi ce democraţie? Când e vorba de legi şi mãsuri anti-democratice nu mai trebuie stat şi analizat, ci trebuie aplicate lovituri dure. Corupţia nu iartã, ci se întinde ca o iederã otrãvitã deasupra apei curate. Sunt douã episoade care meritã menţionate şi care spun sau pot spune multe în legãturã cu ceea ce se întâmplã şi, cine ştie, în legãturã cu ceea ce s-ar putea întâmpla.
La prima sau la a doua confruntare a candidaţilor, Klaus Iohannis i-a cerut lui Victor Ponta ca, marţi, dupã alegeri, deputaţii sã se reuneascã şi sã pice legea privind amnistia, adicã iertarea celor care au furat şi nu meritã sã stea dupã gratii, cel puţin în opinia Guvernului Ponta. Motivarea promovãrii legii vizeazã faptul cã gradul de ocupare al penitenciarelor este de 112% sau aşa ceva şi prin scoaterea şuţilor sau a corupţilor afarã ar mai creşte cantitatea de oxigen pe cap de deţinut. Ce viziune umanitarã şi câtã pricepere din partea actualului administrator al ţãrii! În loc sã mai construiascã douã-trei penitenciare, poate şi unul de lux, sã plãteascã deţinutul care vrea confort, ei vor sã mai scoatã din corupţi afarã. Poate cã printre ei se regãseşte şi clientela politicã, abonatã la afaceri publice. Poate, cãci altfel nu se explicã de ce asta a fost o lege prioritarã şi altele nu. Ce rãspuns i-a oferit premierul candidatului Klaus Iohannis la emisiunea în care s-a produs confruntarea? Unul tipic la un cetãţean care şi-a fãcut o carierã doar din politicã şi din vârful limbii. Ceva de genul: „Mãi, nene, mata crezi cã lucrurile astea se pot face peste noapte şi parlamentul se întruneşte aşa, când vrea muşchii oricui?!” Adicã, trebuie respectatã procedura şi poate un parlamentar e în teritoriu, la fãcut de ţuicã şi nu ajunge pânã marţi sau altul îşi consoleazã amanta sau alegãtorul. Unii mai au şi afaceri, iar treaba cu parlamentul vine în subsidiar, cãci mulţi parlamentari încep treaba la Bucureşti marţi şi o încheie miercuri, astfel cã joi sunt deja acasã. Adicã, sã îi convoci aşa, fãrã un consiliu şi câteva şedinţe prealabile, sã vedem pe unde e fiecare, dacã sunt plecaţi cu grupurile de prietenie pe afarã. Poate vreunul s-a apucat sã sacrifice porcul de Crãciun, sã aibe o vacanţã mai lungã de sãrbãtori. Nu e aşa de uşor, sã chemi sub trompetã parlamentarii, sã se punã pe votat legi. Mesajul premi-erului cãtre „primãraşul” Iohannis era cã „Mata vii în politica mare, de la primãria aia micuţã, de acolo, dar aici se joacã la nivel înalt, e altã placã şi numai şmecherii rezistã şi ştiu mersul lucrurilor, adicã politicienii versaţi”. Adicã dacã ar munci patru ani, cinci zile din şapte şi nu ar mai face afaceri sau nu şi-ar mai plimba amantele, poate ar începe sã meargã treaba şi atunci ce ar mai rãmâne de fãcut în ţara asta?! Ar rãmâne parlamentul fãrã obiectul muncii.
Trecurã şi alegerile. Rezultatul e cunoscut. Alegãtorul a dat cu ştampila de pãmânt şi a taxat dur încercarea de şmecherealã a votului. Ceva de genul, „Da, da, votaţi aci, cã voi oricum sunteţi mici, sãraci şi proşti şi numai noi ştim cum e treaba cu politica şi cu dreptul la vot! Adicã o fi garantat de Constituţie, dar nu se poate sã stai 10 ore în picioare sã votezi ca nebunul, cã te îmbolnãveşti şi apoi tot statul, prin clasa politicã de la conducere, cheltuie bani aiurea cu vindecarea alegãtorului. Mai pe înţelesul românului de afarã: se vede o coadã de un kilometru la ambasadã, apoi pleci acasã şi nu mai votezi, cã ştie politicianul ce are de fãcut. Votul nu se pierde! Cam aşa a fost vorba, dar alegãtorul s-a sãturat de şmecherii dâmboviţene şi a dat cu ştampila de pãmânt, de nervi cã tocmai oameni politici tineri, vezi cazul premierului, pot sã fie atât de pervertiţi, deşi au trãit mai mult în democraţie, decât în comunism. Depinde de la cine au supt politic. Şi ca sã vezi cât de flexibil e politicianul român, premierul s-a executat dupã câteva zile şi i-a aprobat fãrã sã clipeascã solicitarea lui Iohannis de a pica legea cu amnistia. Nu a mai fost vorba de procedurã, de reunire, de nimic. Poate doar de un pic de pisicealã, de exces de adaptabilitate. Adicã, cei care au pierdut şi-au dat seama ce vrea electoratul, cã ei sunt defazaţi, dar nu e nicio problemã, pentru cã sunt suficient de maleabili şi flexibili pentru a-şi contorsiona vertebrele pe placul alegãtorului, pentru a rãmâne la putere sau pentru a pune mâna pe putere. Cãci acesta este scopul pentru aproape oricare politician român. Ajunge la putere şi aici se opreşte totul. Dacã iese ceva bine, dacã nu, mãcar are patru ani siguri pe cartea de muncã. Sã vedem cât de român e neamţul Iohannis.