K.W. i-ar face K.O. pe micuţi: I—AR RUPE

* Ca de obicei, de nişte ani încoace, turul întâi al alegerilor prezidenţiale, în loc de clarificãri, fie ele şi relative, lasã în urmã foarte multe confuzii, nedumeriri şi chiar paradoxuri. Şi, mai presus de orice, lasã în urmã un câmp deschis aranjamentelor politicianiste celor mai oneroase, mizerabile şi greţoase, prin alãturãrile viitoare pe care le presupun. Aşa şi cu prezidenţialele de la 2 noiembrie. Dacã e sã ne luãm dupã sondajele la ieşirea de la urne, ale cãror rezultate au fost comunicate duminicã seara, Victor Ponta (Alianţa PSD-UNPR-PC) a câştigat, relativ detaşat, primul tur, strângând aproximativ 40% din voturi, faţã de cele aproximativ 30% luate de contracandidatul Klaus Iohannis (ACL). Aceastã victorie poate râmâne, însã, doar una de palmares pentru candidatul PSD-UNPR-PC, având în vedere eventualitatea – extrem de probabilã, altminteri – ca reprezentanţii formaţiunilor aşa-zise de dreapta (Iohannis, Udrea, Macovei, Hunor), toate contaminate, într-o mãsurã sau alta, de flagelul bãsist, sã se constituie într-o alianţã conjuncturalã îndreptatã contra sa în turul al doilea. Procentele adunate de aceste „falii” bãsiste în primul tur dau o cifrã care, teoretic, l-ar trimite pe Victor Viorel în istorie. Sã nu le fi ajuns românilor cei zece ani bãtuţi pe muchie de puturos şi oprimant regim bãsist? Întrebãm şi noi, fiindcã, la începutul acestor rânduri vorbeam şi despre paradoxurile pe care le lasã în urmã acest prim tur al prezidenţialelor.
* Pentru noi, de fapt, este un mare semn de întrebare motivul pentru care atâtea mii de oameni, totuşi, conştienţi de cele prin care au trecut în ultimul deceniu, au pus ştampila de vot pe atâtea nume de persoane profund compromise, pe deasupra absolut impopulare, ca Udrea, Macovei, Tãriceanu, Meleşcanu, ca sã nu mai vorbim de faptul cã „votat Iohannis” înseamnã, la urma urmei, „votat Blaga, Berceanu, Boagiu, Anastase, Boc, Videanu, Flutur, Stolojan, Kovesi, Morar şi, cu voia dumneavoastrã, nu neapãrat ultimul pe listã, votat Bãsescu Traian”. Toţi aceşti huligani ai ideii de democraţie şi liberalism ne-au fãcut, ani în şir, sã ne blestemãm zilele, şi-au bãtut joc de noi cum au vrut muşcheţii lor fleşcãiţi de atâta trai bun şi vin acum, fãrã niciun fel de ruşine, sã ne cearã votul, profitând de masca inexpresivã a sãsãlãului cu glas de Trabant dat la REMAT şi cu şase-şapte case cumpãrate cu banii luaţi pe meditaţii la fizicã, sub al cãrui stindard electoral se pregãtesc sã se înroleze înaintea turului al doilea al alegerilor prezidenţiale, în speranţa cã vor mai nimeri o cale de acces la marele ciolan.
* Dureros de nostim este cã stratagema s-ar putea sã le reuşeascã, în ciuda diferenţei de zece procente care-l despart pe candidatul sãsesc de veşnic seninul, de etern olimpianul Victor Viorel. Aceastã stratagemã şi-a mai verificat valabilitatea şi în anii de tristã amintire 2009, 2004 şi chiar în 1996. În toţi acei ani, candidaţii PSD la preşedinţia României – Mircea Geoanã, Adrian Nãstase şi Ion Iliescu – au intrat în turul al doilea cu nişte diferenţe procentuale faţã de urmãtorii clasaţi (Bãsescu, de douã ori, respectiv Constantinescu), dar, cu toate acestea, ca prin miracol, de fiecare datã, apostolii democraţiunii de trei dolari gãuriţi îşi trãgeau partea leului, frecându-şi, vreme de patru-cinci ani, preţioasele poponeţuri de jilţul cotrocean. Cu folos zero spre minus infinit. E drept cã şi pesediştii i-au copt-o, în aceeaşi golãneascã manierã lui Corneliu Vadim Tudor, în 2000, motiv pentru care s-ar putea spune cã şi-au meritat soarta şi ei, în 2004, şi în 2009. Chiar dacã asta a însemnat sacrificarea unor politicieni de realã valoare, precum Adrian Nãstase şi chiar Mircea Geoanã, infinit superiori, sub toate aspectele, „câştigãtorului” Bãsescu Traian. Dar, mai presus de orice, asemenea manevre au însemnat sacrificarea speranţelor unui întreg popor, trimiţând ţara înapoi cu ani buni.
* Scandalul votului din diaspora este cusut cu prea multã aţã albã ca sã poatã fi luat în serios. „Salamul sãsesc” a prins din zbor ocazia de a se bãga în seamã şi a declarat cã, dacã nu ar fi fost scandalurile cu votarea din câteva mari capitale europene, el i-ar fi „rupt” pe micuţi. Pe Ponta şi ai lui, cum ar veni. Mi-ar plãcea sã cred cã, profesor de fizicã fiind, Klaus Werner mãsura doar unghiul planului înclinat pe care se afla şi nu o luase, cu minte cu tot, la vale, cum credea, prãbuşitã de uimire, asistenţa.
* Un site bãsist pânã-n prãsele, dar care face o paradã deşãnţatã de independenţã („Cotidianul”), anunţa, acum câteva zile, cã prima doamnã a ţãrii îşi cautã febril avocaţi. De ce? Fiindcã vrea sã divorţeze de ilustru-i soţ. Motivele nu ar fi cunoscute, dar situl de care vorbim susţinea cã acest eveniment ar fi divizat familia prezidenţialã. Când eram pe punctul sã trecem ştirea în coşul cu mondenitãţi rãsuflate, în chiar ziua alegerilor, Administraţia Prezidenţialã a dat un comunicat din care aflãm cã Maria Bãsescu nu mai divorţeazã. I-auzi una! De-abia acum pocnitoarea de presã de la „Cotidianul” capãtã greutatea şi consistenţa unei ştiri. Graţie coeficientului de veridicitate dat de nefirescul acestei negãri, mai convingãtoare ca orice posibilã confirmare! Ceva mai tare aţi mai auzit, aţi mai vãzut?