Personaje jenante ale unei politici mici

Mãrturisesc cã în anii din urmã, privind spectacolul jalnic al trãdãrilor, ipocriziilor şi oportunismelor politicianiste, m-a încercat un sentiment de admiraţie şi respect faţã de cei care nu au sãrit dintr-o barcã politicã în alta atunci când s-a schimbat guvernarea, şi au preferat sã rãmânã într-o opoziţie demnã. La urma urmei şi anii puterii trec, invariabil. Nicio putere politicã nu este eternã, toate trec, şi un calcul de bun simţ spune cã e mai respectabil sã aştepţi, cu decenţã, în opoziţie, decât sã sari brusc în barca puterii alãturi de cei pe care pânã mai ieri îi dispreţuiai în mod public şi chiar vehement. Din pãcate politica mãruntã şi provincialã de la noi a oferit din 2012 încoace numeroase astfel de exemple, de oameni aleşi consilieri sau primari pe listele unui partid, şi care au trecut, cu o nonşalanţã regretabilã şi prosteascã, în altã tabãrã, doar pentru a-şi pãstra privilegiile, şi nu pentru cã la mijloc ar fi fost un alt argument mai nobil, ideologic, sã zicem, nu. Personaje jenante ale unei politici mici, prãpãdite, fãrã nicio viziune şi strãlucire. Un circ mediocru, banal, jucat de bufoni fãrã vocaţie, anemici dar guralivi. Sã ne mai mirãm cã lumea priveşte cu dispreţ politica şi politicienii? Nu, sã nu ne mai mirãm. Dacã, sã zicem, eşti ales local sau judeţean şi nu te mai regãseşti în rândurile partidului care te-a impus în consiliile locale, în cel judeţean sau ca primar, dacã nu te mai regãseşti printre ideile şi membrii acelui partid, e simplu: demisionezi şi îţi vezi de ale tale. Aşa e decent. Nu sari, brusc, în tabãra exact opusã. Nu te dezici, brusc, de cei cu care te afişai pânã mai ieri şi care te-au sprijinit în mod direct şi considerabil sã ajungi ales local, cã dacã erai tu valoros ca persoanã, un guru, vreo somitate, te alegea poporul ca independent, era simplu. Din pãcate nimeni parcã nu mai are scrupule în politica noastrã de doi bani. Trag unii de scaune cu o disperare de ai crede cã aici, cu ei, se sfârşeşte totul. Dar nu se sfârşeşte nimic, de fapt. Alegeri locale vor mai fi. Vor mai fi şi alţii aleşi, şi dupã ei alţii. Jocul democratic e unul de continuitate, nu unul decisiv, gata, azi e sfîrşitul lumii. Vor câştiga cei care rãmân calmi şi consecvenţi. Cei care nu sar repede dintr-o barcã în alta dupã interesul de moment. Sunt şi astfel de cazuri, din fericire, de politicieni consecvenţi. Figuri onorabile ale politicii de pe la noi. Din pãcate aceste figuri sunt lãsate în umbrã de tupeul oportunist al altora. Greşesc, desigur, şi cei care, în barca puterii fiind, indiferent care e puterea, acceptã cu lejeritate traseismul politic, inconsecvenţa, ipocrizia, fãrã sã înţelegã cã însãşi acceptarea acestei chestiuni se va întoarce împotriva lor. Ultimele mişcãri de pe scena consiliului local severinean demonstreazã tocmai acest lucru. Personaje jenante ale unei politici mici, şi aceasta în condiţiile în care Severinul din punct de vedere economic e la pãmânt. Sute de oameni şi-au pierdut locurile de muncã sãptãmâna trecutã. Alte sute, alte mii de severineni trãiesc sub acelaşi spectru al pierderii locului de muncã. Severinul e un loc din ce în ce mai sãrac şi mai trist în ciuda tuturor festivalurilor folclorice şi al tuturor trandafirilor şi bordurilor puse şi repuse.