O sã-i aşteptãm din nou pe americani?

Oare cum o trebui sã priveascã politicienii români avertismentele oficialilor SUA, conform cãrora statele din Estul Europei nu ar trebui sã stea liniştite sub umbrela Articolului 5, care le garanteazã securitatea în cadrul NATO? Afirmaţia era fãcutã de celebra doamnã Nuland care a acuzat anumite state, fãrã a le nominaliza, de derapaje în democraţie. Adicã, şefii de stat sau premierii care au tendinţe autoritare şi submineazã statul de drept şi principiile democraţiei s-ar putea sã se apere singuri în faţa unei posibile agresiuni, fie ea şi din partea Rusiei. Este un semnal deloc întâmplãtor tras de americani, care ar putea sã le transmitã ruşilor cã, la un moment dat şi în anumite condiţii, s-ar putea sã se retragã din Europa de Est şi chiar Centralã, dacã avem în vedere şi Ungaria. Sunt state apãrate de NATO, cel puţin pe hârtie, iar un atac împotriva unui stat membru ar fi un atac împotriva tuturor celorlalte state.
Unii ar spune cã americanii nu apãrã regimuri nedemocratice, deşi s-a vãzut în atâtea rânduri în istoria ultimului secol cã au sprijinit grupãri mai mult sau mai puţin democratice pentru a ajunge la putere în anumite ţãrişoare, unde americanii aveau interese mai mari sau mai mici. Aşadar, una e declaraţia de la tv. şi alta e ce se întâmplã în realitate. O fi mare dorul americanilor pentru democraţie, dar în contextul în care pot şi ei sã îşi manifeste acest rol. Nu s-au vãzut prea multe comentarii în ceea ce priveşte modul în care regimul de la Beijing promoveazã democraţia. Ba mai mult decât atât, americanii nu mai au ce spune despre derapajele democraţiei în China, dacã primesc împrumuturi avantajoase de la statul chinez. Depinde de avantaje şi dezavantaje, mai ales când poate şi americanii au ajuns la fundul sacului, deşi tiparniţa de dolari este la ei acasã, aşa cã oricând ar putea sã îşi mai reducã din deficit, desigur, cu riscuri uriaşe pentru statele lumii. America nu mai este ce a fost acum câţiva ani, dar nu trebuie subestimatã, având în vedere arsenalul militar, dar şi arsenalul trebuie susţinut financiar şi cu resurse. Este însã o problemã aici, pentru cã SUA nu poate tãia de la educaţie, cercetare şi sãnãtate şi sã aloce la armatã. Americanul nu poate sã trãiascã fãrã fast-food-ul sãu şi fãrã cola şi petrol. America e un supraponderal cãruia este greu sã îi tai dintr-o datã maioneza. Aşadar, de ce nu ar arunca America în aer umbrela, sub pretextul abuzurilor nedemocratice? Astfel nu ar fi pusã într-o situaţie incomodã faţã de Rusia. Putin nu are niciun fel de probleme în a suplimenta din alte bugete bugetul armatei şi face cheltuieli imense pentru apãrare sau pentru ofensivã. Pânã la urmã, ce interese sã aibã şi SUA în Europa Centralã şi de Est?
Povestea asta cu împrãştierea democraţiei în lume de pe Hollywood nu prea are legãturã cu viaţa realã şi mai ales cu cea a celor din estul Europei. Pânã la urmã, americanii nu au aici prea mult petrol, nici gaze de şist care sã inunde Europa sau alte resurse importante, ca în Orient.
Aşadar nu ar fi o surprizã prea mare pentru români sã fie lãsaţi baltã, când credeau cã le este scutul antirachetã mai mare. Pânã la urmã şi scutul ãsta antirachetã nu e decât o frunzã în vânt, un semn al marcãrii teritoriului de cãtre SUA. Ştim, de asemenea, cã în lumea animalelor, marcarea teritoriului se mai face şi prin ridicarea cracului şi emiterea unui jet de urinã pe un pom sau pe o tufã. Poate sã fie România şi Europa de Est tufa SUA în calea Rusiei? Şi scutul antirachetã sã fie jetul pe care românii l-au aşteptat 50 de ani? Culmea ar fi ca tocmai acum când se marcheazã teritoriul, americanii sã îşi ia din nou tãlpãşiţa şi sã se mulţumeascã tot cu statele din Occident. Cea mai câştigatã din toatã aceastã poveste pare sã fie tot Marea Britanie, care are avantajul geopolitic de a fi o insulã şi la o distanţã rezonabilã faţã de Rusia, care vrea şi ea sã devinã Imperiu şi sã comande lumea. Îşi poate depãşi România statutul de tufã în calea Rusiei?