Eterna strãlucire a unui cap sec

Anchetat pentru fapte de corupţie alãturi de fiul sãu, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, i-a dedicat o veritabilã odã prezidenţiabilului PSD, Victor Ponta. Nu pare nimic surprinzãtor în legãturã cu acest lucru. Odele sunt de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu şi a Elenei, cei doi suferind de cultul personalitãţii. De ode au beneficiat poate şi un Ion Iliescu sau un Adrian Nãstase. Trubadurii voluntari sau interesaţi au existat în toate regimurile, chiar şi în democraţie. Este poate în ADN-ul celor care au apucat şi vremurile trecute sau poate cã apare doar la cei care au probleme grave la coloana vertebralã şi nu şi-o mai pot îndrepta. Mai ţine şi de caracterul şãgalnic al individului sau de îngustimea moralã. Sã îi închini cuiva ode reprezintã un demers ce ţine de natura poeticã a persoanei, iar cel vizat este de regulã o persoanã nu prea în viaţã sau deasupra tuturor prin faptele sale extraordinare. Adicã un fel de erou, o persoanã care s-a remarcat prin lucruri excepţionale şi cumva este întipãrit în conştinţa publicã în felul respectiv.
La unii apare prin urmare nevoia de a le arãta prin ode recunoştiinţa faţã de eroii neamului. Cãci odele le sunt în mare parte lor închinate. Asta dacã nu cumva la mijloc e o afacere putredã şi urât mirositoare, care are de-a face cu caractere slabe şi mici. Oda închinatã premierului Victor Ponta sunã în felul urmãtor: „Victor, o galaxie românã-n devenire/ Rãsare în universul zidit pe rãstigniri/ Pe temelie veche, de piatrã şi jertfire,/ El reînalţã o ţarã a vechilor români!”. Sunã a ceva între Nicolae Dragoş şi Corneliu Vadim Tudor şi parcã ne trimite pentru câteva secunde în epoca de aur a lui Nicolae Ceauşescu. Dacã ar fi sã comenteze versurile un elev de clasa a VIII-a, analiza ar putea fi de genul acesta: Poetul suferã intens pentru personajul pe care şi l-a ales sã îl glorifice şi sã îi eternizeze figura în versurile nepereche. Eroul este comparat cu o galaxie, adicã la mijloc e vorba de o fiinţã complexã, care numai ce a început sã îşi arate dimensiunea colosalã. E o galaxie în devenire, ceea ce înseamnã cã nu a trecut prea mult de la Marele Bang – Big Bang. Cel care a închinat oda premierului a simţit în propria minte Marele Bang şi a realizat comparaţia dintre un element al Universului infinit şi personalitatea multilateralã a eroului sãu, premierul Victor Ponta, în etate de 42 de ani.
Rãmas cu mintea mãciucã de realizãrile primului ministru, şeful Consiliului Judeţean Prahova s-a oprit din siderare şi a dat frâu liber patosului, fiorul liric strãbãtându-i cutia cranianã, precum aşa cum alunecã fulgerul pe paratrãznet. Este evident cine joacã rolul de paratrãznet. Poetul politician vrea sã transmitã cititorului un mesaj vãdit copleşitor şi anume cã nimeni nu va avea cum sã nu coexiste în Galaxia Ponta, un fel de Galaxie Guttenberg. Şi lucrurile chiar se leagã din acest punct de vedere, cãci germanul a inventat tiparul, iar Victor Ponta l-a dus prin procedeul copy-paste pe cele mai înalte culmi ale împlinirii şi perfecţiunii. Iatã cât de adânci sunt versurile şi ce abundenţã de conotaţii. De asemenea, tot în primul vers folosirea prenumelui aratã apropierea poetului faţã de eroul sãu, dar şi a eroului faţã de vietãţile din galaxie. Personalitatea lui Victor transpare ca fiind una epocalã şi atotcuprinzãtoare şi figura sa centralã este familiarã tuturor cetãţenilor galaxiei care îi poartã numele. O altã trimitere de o fineţe aparte face referire la naţionalitatea premierului, adicã e român şi nu neamţ, ca Iohannis, semn cã autorul odei a reuşit sã puncteze cu fineţe şi chiar subliminal la capitolul campanie electoralã.
Al doilea vers ne transmite faptul cã şi Victor Ponta rãsare, ca şi predecesorul sãu Ion Iliescu (Soarele rãsare, Iliescu apare – slogan din anii 1990). Şi nu rãsare oricum şi oriunde, ci în universul zidit pe rãstigniri. A se nota figura mesianicã pe care i-o contureazã poetul personajului sãu de poveste. Versul al treilea confirmã aura mesianicã a personajului care se jertfeşte pentru ai sãi, pe acelaşi altar solid, din piatrã, pe care s-au jertfit şi strãmoşii, prin alte figuri legendare ale istoriei neamului românesc. Ultimul vers reitereazã faptul cã Iohannis este neamţ şi nu e român ca Victor Ponta angajat plenar în reconstrucţia neamului, chiar şi fãrã UDMR la guvernare: „El reînalţã o ţarã a vechilor români!”, doar prin vechii români, fãrã umãrul naţionalitãţilor conlocuitoare. Pedant!