Toamna vrajbei noastre

Déjà se simte în aer apropierea alegerilor. Politicienii au intrat de multã vreme în logica acestui moment: declaraţiile, acuzele, mesajele populiste palpitã în atmosfera ploioasã şi mohorâtã a începutului de toamnã. Iar orice ceas electoral e pentru noi toţi şi un ceas al vrajbei, al dezbinãrii, al certurilor pe motive de simpatie sau antipatie faţã de unul sau altul dintre candidaţi. Pe reţelele de socializare se discutã deja destul de intens, se lanseazã polemici şi partizanate de tot felul, iar fenomenul e încã la început. Cu cât se apropie ceasul alegerilor cu atât mai diferiţi în opinii şi simpatii vom fi, şi cu atât mai antagonici şi mai pãtimaşi. Totul se explicã, evident, prin afinitãţile noastre diferite faţã de unul sau altul dintre cei înscrişi în cursa pentru Cotroceni. Unii dintre noi o preferã pe Monica Macovei, alţii pe Elena Udrea, alţii pe Cãlin Popescu Tãriceanu, Klaus Johannis sau pe Victor Ponta. Va fi o întreagã bãtãlie a simpatiilor şi antipatiilor, cum nu a fost alta pânã acum. E foarte dificil sã rãmâi neutru în faţa acestui joc politic acerb. Poţi constata doar cã fiecare dintre aceşti candidaţi cu şanse reale de a intra în turul doi are calitãţi indiscutabile pentru funcţia de preşedinte al României. Totul e sã ne rãspundem fiecare cam ce am dori sã fie acest preşedinte al României? Un preşedinte activ, implicativ, dur ? Sau o figurã onorificã, reprezentativã, de prestigiu? Ne dorim un preşedinte de decor sau unul care sã supervizeze acţiunile guvernului, un fel de Putin autohton? Traian Bãsescu deja ne-a obişnuit cu un tip anume de preşedinte, şi anume unul care se implicã în viaţa politicã internã. Traian Bãsescu a trasat deja modelul preşedintelui jucãtor. Viitorul preşedinte are în faţã acest model la care, vrând nevrând se va raporta şi la care ne vom raporta cu toţii de acum încolo. Am avut, desigur, şi alte modele: Ion Iliescu sau Emil Constantinescu. Niciunul parcã nu a fost însã atât de puternic conturat precum cel al lui Traian Bãsescu. La aceste alegeri probabil cã vom avea de decis între modelul unui preşedinte implicat şi activ şi modelul unui preşedinte mai rezervat, mai protocolar, mai puţin implicat în fierbintea viaţã politicã autohtonã. Aici va fi epicentrul beligeranţei politice de la finele acestei toamne. O toamnã a tuturor disputelor şi vrajbelor politice.