„Valoarea unui om se preţuieşte în ce lasã dupã dânsul, ca un adaos la viaţa neamului sãu.” Nicolae Iorga
CU OCAZIA ÎMPLINIRII UNUI JUMÃTATE DE SECOL DE LA DESCHIDEREA OFICIALÃ A ŞANTIERULUI DE LA PORŢILE DE FIER I, MUZEUL REGIUNII PORŢILOR DE FIER A VERNISAT EXPOZIŢIA TEMPORARÃ ,,ARC PESTE TIMP LA PORŢILE DE FIER – PORŢILE LUMINII”
(7 septembrie 1964 – 7septembrie 2014).
EXPOZIŢIA A ADUS ÎN FAŢA TUTUROR CELOR PREZENŢI IMAGINI DE ARHIVÃ DIN TIMPUL LUCRÃRILOR DE MONTAJ, EXECUŢIE, ORGANIZARE DE ŞANTIER, ÎNCHIDEREA ALBIEI DUNÃRII ŞI S-A VORBIT DESPRE IMPORTANŢA ŞI IMPACTUL PE CARE L-A AVUT CONSTRUIREA SISTEMULUI HIDROENERGETIC ŞI DE NAVIGAŢIE PORŢILOR DE FIER I.
ÎN DESCHIDERE A VORBIT MANAGERUL MUZEULUI, PROF. DRD. DOINIŢA MARIANA CHIRCU, PARTICIPÂND ŞI REPREZENTANŢI AI OBIECTIVULUI SISTEMULUI PORŢILOR DE FIER I ŞI I.J.J. MEHEDINŢI.
Privind apele învolburate şi neliniştite ale Dunãrii este uşor de înţeles fascinaţia pentru cel mai spectaculos fluviu al Europei. De-a lungul timpului au existat încercãri de a o supune, de a-i domoli avântul şi de a o transforma într-un bun al omului, dar aproape întotdeauna eforturile au fost în zadar.
Construcţia acestei hidrocentrale a început la 7 septembrie 1964, în timpul mandatului preşedintelui de atunci al României, Gheorghe Gheorghiu Dej, şi finalizatã pe 16 mai 1972.
Acesta a fost cel mai ambiţios proiect de exploatare a potenţialului hidroenergetic al Dunãrii, dar şi de îmbunãtãţire a navigaţiei şi de control al inundaţiilor. De asemenea, a reprezentat prima colaborare transfrontalierã dintre România şi Serbia.
Discuţiile referitoare la construirea hidrocentralei s-au purtat cu insistenţã încã din 1955. Statul român a prezentat ideea liderului iugoslav Iosif Broz Tito, iar la 7 septembrie 1964, Gheorghe Gheorghiu Dej şi Iosif Broz Tito au participat la punerea pietrei de temelie la Porţile de Fier I.
Volumul de muncã şi efortul au fost imense. A fost o încleştare a oamenilor cu natura neprietenoasã dar frumoasã a zonei Defileului Dunãrii, cu ale sale Cazanele mari şi Cazanele mici, cu stâncile, ieşind din apa “clocotindã”.
Datele care urmeazã vorbesc de la sine despre volumele impresionante de mii de m.c. de excavaţii, umpluturi, betoane, mii de tone de armãturi metalice, mii de tone de echipamente pentru lucrãrile de bazã ale Amenajãrii sistemului hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier I”, astfel:
excavaţii în aluviuni – 13.410 mii m.c.; – excavaţii în stâncã – 7.240 mii m.c.; – umpluturi – 3.810 mii m.c.; – beton – 3.160 mii m.c.; – armãturi în construcţii metalic – 167 mii tone; – echipamente hidroenergetice şi hidromecanice – 68.6 mii tone.
Lucrãrile pentru organizarea de şantier pe ambele maluri au necesitat, de asemenea:
excavaţii şi umpluturi – 3.800 mii mc.; – beton – 340 mii mc.; – armãturi şi construcţii metalice – 20 mii tone; – palplanşe metalice – 24 mii tone.
Realizarea acestei amenajãri complexe a necesitat mii de ore/om studii, cercetãri, proiectare, participarea a mii de oameni de diverse meserii: constructori, monteuri, electricieni şi diverse alte profesii. Pentru muncitorii constructori şi familiile lor, pentru ingineri şi tehnicieni s-au construit locuinţe în organizarea de şantier cu şcoalã, grãdiniţã, cantinã, magazine alimentare, puncte sanitare, salã de cinematograf, pentru ca cei care s-au dedicat amenajãrii sã ducã o viaţã socialã normalã.
Munca mai aparte, grea în condiţii de şantier a unit şi mobilizat constructori români şi iugoslavi în realizarea acestei bijuterii a amenajãrii hidroenergetice din ţara noastrã şi ţara vecinã, una din cele mai mari amenajãri din Europa.
Aceastã amenajare a creat şi întãrit caractere, a unit oameni, a unit maluri, a liniştit Dunãrea învolburatã la Cazane.
MUZEOGRAF MARIANA DRÃGHIA
