Greu mi-e fãrã tine, Suliko!

* Când ceva nu merge în scumpa ţãrişoarã, se dã vina, îndeobşte, pe greaua moştenire, pe crizã şi, ceva mai recent, pe sistem. În felul acesta, scapã toatã lumea şi de responsabilitãţi, şi de vinovãţii. Ce simplu e! Puşcãriile sunt pline de primitori şi dãtãtori de mitã, traficanţi de tot felul de influenţe, groştei nesãţioşi cu razã de acoperire localã în ceea ce priveşte colectarea bacşişurilor şi şpãgilor mãrunte. Marii, adevãraţii ţepuitori ai avuţiei naţionale sunt bine mersi, la adãpost, cum ar fi zis un poet, „de lege şi de datini”, pe ei nu-i mai deranjeazã nimeni. Nici mãcar cu un târziu (şi, vai, aproape anacronic!) gând justiţiar.
* Bine, şi „greaua moştenire”, şi criza sunt noţiuni, concepte, atât de diluate, de lipsite de conţinut, încât, cel mai adesea, provoacã rictusuri de ironie, semn cã nimeni nu le mai ia în serios. Ceva mai serioase probleme pare sã suscite, în ultima vreme. „sistemul”. Un concept în jurul cãruia cetãţeanul Bãsescu Traian a fãcut, la sfârşitul sãptãmânii trecute, câteva aprecieri nostime, care ridicã nişte fireşti semne de întrebare. Mai pe scurt, ilegitimul şef al statului, menţinut în funcţie, dupã referendumul din iulie 2012, prin manopere juridico-politicianiste extrem de dubioase, a declarat cã Ion Iliescu a protejat sistemul, Emil Constantinescu a fost învins de sistem, în timp ce el – auziţi şi dumneavoastrã! -„a îngenuncheat sistemul”! Ce n-am putut eu înţelege este la care anume „sistem” face, de trei ori, trimitere Bãsescu. N-am înţeles, de asemenea, ce sens a atribuit el verbului „a îngenunchea”. Cumva „a subordona în scop personal” sau de vendetã politicã? Nu ştiu, întreb şi eu, ca orişicare neştiutor…
* Vrând sã se facã util noului trend din politica româneascã şi, desigur, în virtutea unor mai vechi resentimente personale, preşedintele Senatului, Cãlin Popescu Tãriceanu s-a gândit sã iniţieze cea de-a treia suspendare a lui Traian Bãsescu, acum, când nu mai sunt decât câteva luni, trei, mai exact, pânã la încheierea celui de-al doilea mandat al acestuia. Eu nu fac parte dintre aceia care, de-a lungul timpului, au ieşit în faţã cu texte de genul „nu este acum oportunã o suspendare a preşedintelui, trebuie gãsit momentul cel mai potrivit pentru un asemenea demers”, bla, bla, bla, dimpotrivã, sunt dintre cei care au susţinut constant cã Bãsescu nu avea ce cãuta la Cotroceni, structura sa caracterialã, mizeriile şi golãniile lui fãcându-l incompatibil cu cea mai înaltã funcţie în stat. Acum, însã, sunt şi eu convins cã iniţierea procedurii de suspendare, deşi întrutotul justificatã, este, paradoxal, mai inoportunã ca oricând. ªi asta nu pentru cã ar mai fi câteva luni pânã vom scãpa, sper definitiv, de el, ci pentru cã astfel omului cu pricina i se oferã cel mai nimerit prilej de a intra în campanie electoralã alãturi de pupila lui de azi, de ieri, dintotdeauna, Elena Udrea, deschizându-se o Cutie a Pandorei mai plinã de mizerii, de insanitãţi, ca niciodatã. Iar dacã îşi închipuie cineva cã Bãsescu, într-o asemenea campanie, întãrâtat şi de împrejurarea celei de-a treia suspendãri, va avea ceva reţineri, ceva scrupule, se înşealã cumplit. Bine, o sã ziceţi cã Bãsescu gãsea oricum prilejul de a intra în campanie electoralã alãturi de Udrea, dar acum, când nici o barierã constituţionalã nu-l va mai opri, vã daţi seama ce ar putea sã iasã, ce vor putea vedea şi auzi ochii şi urechile românilor?
* Deja se vorbeşte, nu ştiu cu cât iz de anecdotã, cã Palatul Cotroceni va deveni sediul de campanie al Elenei Udrea încã înainte de prezumtiva acţiune de suspendare a marinerului. Oricum, Nimfa din Pleşcoi intra şi pânã acum la Cotroceni, pe toate… intrãrile posibile, ca la ea acasã, aşa cã…
* Nu puţine voci aduc în discuţie o posibilã intenţie a lui Bãsescu de a atrage România într-un conflict militar sau de a crea mãcar spectrul atragerii României într-un conflict militar, în ideea de a-şi prelungi, sine die mandatul. Dacã avem în vedere declaraţiile belicoase ale lui Bãsescu la adresa Rusiei şi a lui Putin, ca şi aroganţa pe care el o afişeazã la tot mai desele declaraţii de presã, scenariul parcã-parcã ar începe sã prindã contur. O fi bine, mãi maistre, o fi bine?
* Udrea şi-a arãtat talentele de cântãcioasã la un post bucureştean de televiziune, unde a interpretat un şlagãr de periferie dulceagã, „Râd şi plâng”, „aiurând”, sau cam aşa ceva, la, la, la… Mai mult sau mai puţin relevant. Pentru ca sã ne convingã definitiv de disponibilitãţile ei de vocalistã, i-am propune coanei Nutzi ca, la o viitoare apariţie în aceastã posturã, sã interpreteze „Suliko”. Maestrul Bãsescu ştie despre ce mega-hit vorbim, doar a fãcut şcoala primarã cam în aceeaşi perioadã cu noi. Abia atunci ne vom permite un verdict.