PNŢ-CD filiala Mehedinţi a trecut în ultimii ani prin situaţii dificile, chiar critice. Anul trecut, partidul a pãrut sã-şi gãseascã liniştea, dupã alegerea unui nou preşedinte, în persoana lui Marian Carindãţoiu. Pentru PNŢ-CD Mehedinţi urmeazã, aşadar, un examen electoral important, crucial, cel puţin pentru redarea speranţei de revenire. Problema care se pune însã este în ce mãsurã acest partid se mai poate baza pe un suport electoral consistent, aşa cum l-a avut odinioarã. Este greu de dat un rãspuns, însã cert este faptul cã partidul poate renaşte, în condiţiile în care acei ţãrãnişti autentici sunt reactivaţi. Pentru cã PNŢ-CD Mehedinţi a avut, într-adevãr, o garniturã de ţãrãnişti implicaţi, devotaţi şi dornici sã facã politicã, fãrã a pretinde anumite avantaje materiale. Cu timpul, aceştia s-au risipit, unii au plecat la alte partide, în vreme ce alţii, dezamãgiţi şi nemulţumiţi, au preferat sã se retragã din partid, lãsând un gol imens. Istoria localã a acestui partid a fost presãratã de momente de entuziasm politic, de revoltã, dar, deopotrivã, şi de succese şi eşecuri electorale.
Poate mai mult decât la oricare partid local, la PNŢ-CD Mehedinţi politica s-a exprimat sentimental, doctrinar, pasional. Ţãrãnismul mehedinţean a fost, mai presus de orice, o atitudine, o stare de spirit. În cadrul acestora şi-au gãsit locul oameni care trecuserã prin infernul concentraţionar românesc, oameni care suferiserã şi care reprezentau, în acele momente ale zorilor democraţiei, singurele repere morale, deoarece plãtiserã cu privaţiuni crezul lor. PNŢ-CD Mehedinţi a fost şi locul unde a apãrut pentru prima datã în judeţ un ziar de partid, dar şi spaţiul unde discuţiile se purtau în jurul doctrinei creştine, naţionale şi a principiilor morale. Aici oamenii veneau doar pentru a face şi a învãţa politicã. Era un forum al discuţiilor politice dar şi civice.
Constituirea CDR mutase centrul de greutate al acţiunii în sediul PNŢ-CD şi tot aici se luau deciziile majore. A urmat intrarea la guvernare a CDR, iar orgoliile şi ineresele mãrunte au început sã-şi facã loc şi sã se exprime deschis. Aromonia politicã din urmã cu câţiva ani dispãruse. La fel şi credinţa politicã în valorile moral-creştine. Dar, cu toate acestea, erau totuşi ţãrãnişti veritabili care credeau cu hotãrâre în destinul politic al acestui partid. Ieşirea PNŢ-CD de la guvernare şi din Parlament în anul 2000 a început sã tulbure definitiv apele.
Ţãrãniştii care în anii ’90 veniserã din credinţã şi dorinţã erau siliţi sã se retragã, unii dintre ei nemulţumiţi de impostura care se instalase la conducerea partidului, alţii marginalizaţi de liderii filialei şi ei cocoţaţi în fruntea partidului prin metode total imorale. De fiecare datã însã, ei au abordat confruntãrile electorale cu demnitate, devotament şi implicare.
