Cum strâng partidele semnãturile pentru candidaţi?

Partidele politice sunt pe primii metri în ceea ce priveşte strângerea de semnãturi pentru candidaţi. Procedeul este unul delicat pentru cã oricând poate cineva sã verifice lista cu cele o sutã de mii de semnãturi şi sã se descopere pe ea şi mai mult decât atât, cã niciodatã nu a semnat pentru aşa ceva. Poate doar pentru primirea salariului, pensiei sau alocaţiei copilului. Nimeni nu mai vrea sã se trezeascã fãrã voia sa într-un proces electoral de care nu doreşte sã aibe parte. Este, pânã la urmã, o chestiune de curãţenie moralã sau de încercare de a respira liber, dincolo de caruselul plin de zoaie al democraţiei. Este de bun simţ sã optezi pentru a nu participa, adicã sã faci ce vrei. Asta chiar e libertate, nu lipsã de rãspundere şi e bine sã profiţi de ea cât este şi cât se poate. Nu se ştie cât va dura democraţia pe meleagurile româneşti şi mai bine acum acest lux al neparticipãrii, decât niciodatã.
În lumea anticã, democraţia era total participativã, deşi chestiunea asta era doar parţial adevãratã, la fel cum şi democraţia realizeazã doar în parte ideea de egalitate şi de participare şi de dreptate şi de justiţie şi de orice altceva. Este un sistem politic în care pot promova non-valorile sau pot apãrea excesele sau nedreptãţile, dar se pare cã ar fi cel mai bun de pânã acum. Cu toate acestea, fiecare ţarã ar trebui sã aleagã ce sistem îi prieşte şi ce poate fi adaptat de la un sistem politic sau altul.
O democraţie totalã în China, la peste un miliard de locuitori ar fi poate un dezastru sau lucrurile ar fi foarte greu de controlat. Mai ales dacã toatã lumea ar avea acces la arme şi ar face ce ar dori pânã la capãt. Lucrurile sunt controversate şi în democraţie şi în sistemele totalitare. Poate doar tortura nu se regãseşte în democraţie, dar este folositã uneori şi chiar recunoscutã, atunci când democraţiile au vrut sã îşi stoarcã de informaţii duşmanii statali. Nu existã sistemul concentraţionar sau cel al privaţiunilor. În democraţie însã poţi sã fi lipsit aproape complet de libertate, dacã nu ai acces la informaţii, nu ai acces la culturã sau la anumite resurse. Nu ai aproape deloc libertate, dacã eşti sãrac şi nu ai posibilitatea de a avea o viaţã mai mult decât de azi pe mâine. De aceea, cetãţenii români trebuie sã trateze cu o deosebitã seriozitate ceea ce li se oferã şi cât li se mai oferã. Este o chestiune de alegere. Poate cã şi aceasta este o parte pozitivã a democraţiei: într-o proporţie oarecare te mai bucuri de libertatea de a face alegeri, de a dispune de voinţa ta. Chiar dacã acest lucru înseamnã neparticiparea la un proces electoral sau altul. Este dreptul oricui într-o democraţie de a face ceea ce doreşte, inclusiv de a nu prospera, de a nu se ridica pe scara socialã. Democraţia nu îl obligã pe cetãţean sã devinã bogat sau sã atingã anumite standarde, cum sunt, de exemplu, stabilite clar în socialism şi chiar în comunism. Toatã lumea era egalã, dar unii erau mai egali decât ceilalţi.
Esenţa libertãţii rãmâne pânã la urmã posibilitatea de a face orice îţi doreşti atâta timp cât nu atentezi la libertatea celuilalt. Aşa se face cã şi procesul electoral şi votul trebuie sã se desfãşoare în aşa fel încât sã nu atingã drepturile celorlalţi. Pânã la urmã chiar dacã participã puţini la vot, aceştia nu trebuie sã corupã procesul electoral, ci sã îl lase sã evolueze în cadrul stabilit de legile electorale şi de constituţie. Chiar dacã sunt puţini cei care conduc, aceştia nu trebuie sã o facã doar pentru ei, ci pentru toţi, nu în detrimentul colectivitãţii, ci în folosul acesteia. Ori tocmai de acest lucru uitã cei care strâng semnãturi pentru a putea participa la alegeri şi pentru a le câştiga, eventual. Ei uitã cã nu puteau sã ajungã la putere fãrã acele liste de semnãturi, dincolo de votul propriu-zis. Poate cã sunt la fel de importante şi semnãturile care îi dau voie unui candidat sã îşi depunã dosarul pentru a putea participa la cursa electoralã. Dacã furtul începe de acolo de jos, de la semnãturile respective, furtul la vot devine o formalitate. Furtul semnãturii se poate produce şi cu acordul alegãtorului, care, deşi poate nu doreşte sã se implice, este corupt sã o facã: o gãleatã, un mic sau chiar bani.
Existã proces electoral curat şi necorupt?