Uşoara moştenire a regimului Stãnişoarã – Bãlu – Gherghe şi promiscuitatea culturalã de azi

Politica e un rãu necesar şi, cel mai adesea, un vis febril şi chiar isteric la finalul cãruia nu prea rãmâne nimic. De aceea şi majoritatea oamenilor e dezgustatã de politicã, de tot ceea ce înseamnã politicã, adicã vorbãrie multã, manipulãri, îngâmfare şi minciunã, corupţie, bani fãcuţi din contracte cu statul, interese meschine, nepotism de partid. Nu prea avem mari oameni de stat, aşa cum nu prea avem nici mari edili, oameni politici care sã vadã mai departe decât lungul propiului nas şi intereselor de gaşcã, de aceea, odatã la patru ani vedem cã nu prea a rãmas mare lucru în urma unora. Dupã unii însã, iatã, se vãd. Am fost unul dintre cei care a criticat, la vremea respectivã, regimul Bãsescu-Boc, şi am pus de nenumãrate ori sub semnul întrebãrii calitatea actului administrativ de la nivelul judeţului nostru, condus, atunci, de cei din PDL, în deja celebra triadã Stãnişoarã – Gherghe – Bãlu. Sã nu-l uitãm nici pe prefectul de atunci, la fel de celebrul Ion Mâţu, un prefect foarte vocal şi implicat, chiar dacã uneori nu era cazul. Şi nici de deputatul Doiniţa Chircu, lider democrat-liberal pe atunci, foarte prezentã în spaţiul politic şi administrativ. Au condus cu mânã de fier acest judeţ vreme de patru ani, fãrã probleme, cu proiecte, investiţii şi coerenţã decizionalã greu de contestat. Din punctul de vedere al autoritãţii politice şi implicãrii, nici nu se poate mãcar compara mandatul PDL cu mandatul actualilor guvernanţi PSD – PC. Nu e vorba doar de vidul imens de autoritate lãsat în urmã de scandalul Duicu – Ponea, e mai ales vorba despre absenţa oricãrei coerenţe decizionale, a unor proiecte care sã rãmânã în picioare, a unei imagini publice care sã transmitã fermitate şi sã impunã. Nici vorbã de aşa ceva. E un mandat al eşecului, frânt chiar de la jumãtatea lui prin arestarea preşedintelui Consiliului judeţean, realitate fãrã precedent la noi şi cu consecinţe din cele mai nefaste în plan politic şi al felului în care simplii cetãţeni vor judeca actuala guvernare.
În schimb, dacã ne uitãm bine în jur, ce a rãmas în picoare aminteşte tot de vechea putere, şi nu e vorba doar de sensuri giratorii, strãzi asfaltate, blocul materno-infantil, cât mai ales de acele proiecte culturale majore, cu adevãrat remarcabile, şi care vor marca istoria acestor locuri pentru multe decenii de acum încolo: reconstrucţia Muzeului, refacerea Cetãţii medievale, renovarea Teatrului, Castelul Artelor, marcarea unor repere stradale istorico-culturale. Nu e puţin lucru. S-a reuşit astfel înscrierea Severinului într-un remarcabil traseu cultural-turistic european, şi vom câştiga enorm, nu doar bani, ci şi prestigiu, apreciere.
Din punct de vedere cultural aceste proiecte rãmân un real câştig pentru oraş şi judeţ. Cinste celor care le-au gândit şi pus în aplicare. Chiar dacã din multe puncte de vedere ne-am disociat de cei din garda vechii puteri şi de tutorele lor politic Traian Bãsescu, e salubru sã recunoaştem cã, în ciuda multor hibe şi prostii, vechea administraţie avea, indiscutabil, o mai bunã relaţie cu mediul cultural, de la directorii de instituţii la uniuni de creaţie, artişti, scriitori, oameni de teatru.
Azi nu mai poate fi vorba de aşa ceva. Bine cã mãcar se duc mai departe proiectele demarate atunci. La nivelul instituţiilor de culturã guvernarea judeţeanã PSD nu a schimbat nimic, doar s-a mulţumit sã racoleze oamenii puşi de Mihai Stãnişoarã, şi atât. Nici nu e de mirare odatã ce ministerul Culturii e dat, acum, UDMR-ului. Ca şi cum Cultura ar fi ceva derizoriu şi nici nu meritã sã-ţi baţi capul cu ea. Acelaşi tratament îl regãsim şi la nivelul administraţiei judeţene: lipsã de chef, de interes, a-culturalitate la maxim. Un fel de promiscuitate politicã ceva de speriat. O lipsã crasã de viziune şi de interes faţã de prestigiul unor locuri pe care tot politicienii l-au fãcut de râsul ţãrii.
E adevãrat cã amintita triadã s-a rupt, cã au avut loc, ştim, “trãdãri”, schimbãri de macaz, cã unii cândva adversari ireductibili au ajuns “pretini” politici. Mã gândesc doar la uimitorul caz al dnei Doiniţa Chircu, fost deputat PDL, cândva dur adversar al PSD şi al lui Adrian Duicu, azi doar un simplu manager de… Muzeu aflat în refacere. Ar fi fost, azi, liderul opoziţiei şi, probabil, în 2016, preşedinte al Consiliului judeţean. Ne amintim ce discurs acid şi temeinic avea pe vremea când candida la Primãria Orşova, mult peste nivelul multor bãrbaţi politici de azi, unii chiar mutãlãi şi inculţi. La fel poate fi vorba şi despre alţi politicieni locali, propulsaţi de PDL, de Mihai Stãnişoarã, şi care au cotit-o, grãbit, deşi puseserã foarte bine bazele unei imagini publice în PDL: Doina Borugã, Adrian Drãghici, Mihaela Golea etc. S-a ajuns astfel, în 2012 – 2013, la o imensã confuzie a identitãţii partidice, politice, la o amestecare stupidã a apelor, la mutãri prosteşti pe tabla de şah – de tipul racolãrilor corporatiste – astfel cã nu e de mirare cã acum, când suntem deja dincolo de jumãtatea mandatului puterii PSD în Mehedinţi, lucrurile aratã cum aratã. Adicã avem o echipã de fotbal, am impresia cã e în liga a lll-a. Parcã aveam una în prima ligã. Altceva ce mai avem? Pe mai departe se zugrãveşte ceea au lãsat alţii în urma lor.