Votul la români e direct proporţional cu micul de pe grãtar

E vremea sondajelor, mai ales în ultima sãptãmânã de campanie electoralã pentru europarlamentare şi parlamentare parţiale. Se spune cã sondajele sunt mai multe ca oricând în ultima sãptãmânã a campaniei electorale pentru cã ar avea darul sã influenţeze electoratul într-un fel sau în altul.
În primul rând, principalul rol al sondajelor este acela de a satisface curiozitatea celui care îl comandã. Partidul sau candidatul-candidaţii aflã ce îi intereseazã. Este vorba de sondajul real, care, de multe ori, nu ajunge la urechile marelui public, ci este un sondaj de uz intern cu cifre cât mai aproape de realitatea sondatã. Cifrele rezultate sunt folosite de politicieni şi partide pentru a mai drege busuiocul pe ultima sutã de metri sau pentru a identifica noi mijloace de luptã politicã împotriva adversarilor, astfel încât sã mai rupã ceva procente de la aceştia. Sondajele reale sunt foarte eficiente şi dau ora exactã la sediile partidelor. Alegãtorii nu trebuie sã afle vreodatã realitatea cifrelor respective şi probabil cã nici nu este cazul sã o afle, potrivit politicienilor.
Mai este şi sondajul oficial. Este executat la comandã şi e realizat în paralel cu cel pentru uz intern. Sondajul disponibil pentru plebe are câteva cifre apropiate de realitatea sondatã, dar nu şi notele de subsol. Sigur cã existã şi un interes legitim din partea institutelor de sondare a opiniei publice ca sondajele pe care le realizeazã sã fie cât mai aproape de rezultatele oficiale. De aceea, sunt foarte puţine cazurile în care se iese grosolan din marja de eroare. Sunt însã institute aservite care sunt specializate în sondaje pe placul politicienilor. Sondajele respective au dublu-rol, de a influenţa şi de a manipula. Anumite cifre din sondaj, chiar dacã sunt grosolan îndepãrtate de preferinţele alegãtorilor, au darul de a influenţa opinii, credinţe şi anumite intenţii formate, deformate sau mai puţin conturate. Mai sunt sondajele care au darul de a mobiliza cetãţeanul la urne prin avansarea unor cifre care sã stârneascã un anumit tip de reacţie. Aceastã reacţie ar urma sã se reflecte în participarea celor indecis şi sã vinã în contrapondere, ca feed-back la cele prezentate.
Şi la alegerile din acest an se dã o luptã pe viaţã şi pe moarte în sondaje, mai ales cã toate partidele sunt conştiente de faptul cã cei care vor decide şi de data aceasta scrutinele vor fi cei care vor sta acasã. Interesul celor aflaţi la putere este sã decidã alegerile cu activul propriu pe care şi-l mobilizeazã de fiecare datã în mod tradiţional. Aşadar, nu s-ar supãra dacã nu va fi o prea mare participare. Obiectivul opoziţiei este sã scoatã la vot cât mai mulţi alegãtori şi sã îi mobilizeze împotriva candidaţilor partidelor aflate la putere. Astfel, o participare cât mai mare a cetãţenilor va însemna în mare parte un vot împotriva celor care conduc şi care vor sã îşi conserve mãcar privilegiile.
Scrutinul depinde acum şi de starea vremii şi de tarabele de mici şi bere şi de ce vor face primarii, şi de cum se va „vota” pe la cârciumile din sate şi cãtune de cãtre cei care trag cu un partid sau altul. Partidele ştiu cã trebuie sã scoatã bani frumoşi din buzunar pentru a obţine voturi. Este un soi de democraţie denaturatã de la adevãratul ei sens. Votul trebuie sã fie cât de poate de liber şi de necondiţionat.
Dar se pare cã votul la români este direct proporţional cu micul de pe grãtar. Pânã la urmã, alegãtorul de rând îşi cam furã singur cãciula, deşi are senzaţia cã s-a ales cu ceva de pe urma politicianului. Ori politicianul este cel care fraudeazã în realitate democraţia, cu gândul ca va prinde timp de patru ani un salariu de europarlamentar sau parlamentar. Mai furãm şi noi ceva? Sfârâie grãtarele!