“Ţigãneala’’ noastrã politicã

Citind presa sau privind la televizor dezbaterile din ultimele zile, multitudinea de subiecte politice mizerabiliste, nu reuşim probabil decât sã ne obosim şi mai mult şi sã alunecãm mai departe pe panta vechiului noastru dispreţ faţã de clasa politicã, tagmã ce pare a pluti efectiv peste realitãţile noastre de zi cu zi.
Acum, cã se apropie alegerile europarlamentare, spiritele se încing şi mai mult prinse într-o concurenţialitate ce nu e de bun augur pentru mediul economic şi instituţional. Declaraţii, orgolii, ameninţãri, certuri – un circ mediatic neobosit. Dincolo de gãlãgia politicã rãmân însã problemele vechi, nerezolvate, legate de pensii, sãnãtate, educaţie, locuri de muncã, nesiguranţa zilei de mâine şi poimâine. În aceste zile spaţiul public e asediat şi acaparat de politicã, la modul excesiv, acaparat de mici sau mari rãzboaie între partide şi lideri de mai mare sau mai micã anvergurã.
Alegerile europarlamentare a dat startul unui concurs naţional de acuze, reproşuri şi mârâituri. Sub cupola acestui circ naţional oamenii, simplii cetãţeni, încearcã sã-şi ducã viaţa mai departe, sã-şi pãstreze sau sã-şi gãseascã o slujbã, sã poatã pune ceva pe masa sfintelor sãrbãtori ale Învierii Domnului. Ce ne dorim cu toţii se numeşte normalitate şi decenţã, deşi este cel mai adesea dificil sã ajungi tocmai la normalitate şi decenţã, în condiţiile în care trãim într-o societate a inegalitãţilor, cinicã, incorectã, coruptã, plinã de nedreptãţi. Am ajuns sã visãm la normalitate, nu sã trãim în miezul ei. Peste tot nu vezi decât o cumplitã nevrozã socialã, oameni speriaţi de ziua de mâine, îngrijoraţi pentru familiile lor. Nu vezi decât semnele unei profunde crize sociale şi etice, ameninţarea şomajului, lipsa locurilor de muncã, dispariţia valorilor morale, goana dupã bani, preţuri umflate cu pompa, spaima cã viitorul va fi mai rãu decât acest prezent ambiguu, şi spaima cã suntem conduşi de un sistem mafiotic, nu de unul uman. Şi în faţa acestei realitãţi profunde, a României de jos, din stradã, clasa politicã autohtonã dã un prost exemplu de atitudine, complãcându-se în aceeaşi “ţigãnealã’’ de ieri sau alaltãieri, incapabilã sã rezoneze la problemele oamenilor şi incapabilã sã le rezolve aşa cum se cuvine.
Avem alegeri europarlamentare dar suntem parcã din ce în ce mai departe de Europa, ca simbol al civilizaţiei contemporane. Ne afundãm mai degrabã în hãul balcanic, fanariot, iobagi la noi acasã, conduşi de politicieni “turciţi’’ porniţi pe zeciuialã şi ciubuc, şi nu pe fapte mari, naţionale, care sã însemne ceva în viaţa oamenilor şi în istoria acesor locuri vitregite de soartã.