Oamenii îl aratã cu degetul pe Stelicã, fãrã sã priceapã cã bietul de el nu poate sta de lemn Tãnase cînd stãpînii (care l-au cocoţat pe tronul TVR) îi cer sã execute. Veleitari nocivi, duşmani ai românilor sînt cam peste tot în funcţiile publice cheie. Încã unul în plus nu face gaurã în cer! La cîte minunãţii scotea pe ecran, cu o minã flegmaticã şi plictisitã, era evident cã se strãduia sã facã sãritura olimpicã din irealitate la postul naţional. Credeţi cã personajul aterizat în fotoliul de director, ca musca în doniţa cu lapte, ia mãsuri, aşa, de capul lui? Nici vorbã! E un executant docil.
Cînd a întrerupt, printr-un simplu telefon, la numai opt minute de la începerea difuzãrii, „Moştenirea clandestinã”, documentar cu celebrul istoric Larry Watts, realizat de Monica Ghiurco, Stelicã şi-a dat în petic. A vrut sã arate cine e el, şi… cu asta, ori îşi va lua zborul ca pãsãrile cãlãtoare ori îşi va consolida cuibul. Cîrdãşia cu prieteni de talia fermierului de la Dunãre, care, vã amintiţi, a lansat în presã, mai cîţiva ani în urmã, „invenţia odioasã cã românii ar fi mâncat lebedele din nu mai ştiu care lac din Viena” (D.S.), este chiar auguralã conturãrii portretului sãu de intelectual preocupat de metafizica ridicolului.
Nimeni n-a cerut un audit la T.V.R.
„Demis în mod abuziv şi ruşinos din ordinul lui Bãsescu de un parlament obedient şi poltron”, afirmã o sursã din cadrul televiziunii naţionale, „Valentin Nicolau a fost un bun preşedinte şi un manager de excepţie al T.V.R. A lãsat multe milioane de euro în conturile instituţiei, necesare refacerii blocului-turn al televiziunii, degradat la cutremurul din 1977 şi reparat de mântuialã.
Tudor Giurgiu, urmãtorul preşedinte, numit la propunerea Monei Muscã pentru cã fãcuse un clip electoral pentru PNL, a fãcut praf banii lãsaţi de Valentin Nicolau, sponsorizând tot felul de O.N.G.-uri şi prin alte numeroase inginerii suspecte. Nimeni nu a cerut pânã azi un audit. Majoritatea şefilor care au urmat la conducerea TVR au fost, cea mai mare parte, nişte incompetenţi…”, deveniţi, odatã cu Stelicã, o tradiţie. „Astãzi TVR este falimentarã şi în profundã crizã.”(D.S.) Actualul paşã, optimist din cale-afarã şi pus pe fapte mari, a afirmat cu infatuare: „Dupã interimat, voi face restructurãri foarte repede şi chirurgical în ierarhia T.V.R.” Cam sigur pe el, deşi nu cred cã se va pensiona din televiziune, Stelicã vrea în plus o majorare a ilegalei taxe radio-tv. Domnule strateg, nici n-ai pãşit bine în instituţie şi te gîndeşti la banii poporului! Taxa aceasta este ilegalã şi dacã guvernele care s-au perindat la conducerea Ţãrii erau sãnãtoase, o desfiinţau. Românii plãtesc abonament la diferite firme de cablu. Nu le trebuie tututor televizie naţionalã. Mulţi români n-au nici mãcar radio, darãmite televizor. Iar statul îi sileşte sã plãteascã taxa radio-tv prin facutura de energie. Nu-i niciun bai dacã trageţi obloanele!
Liderii maghiari viseazã cai verzi pe pereţii unui ţinut imaginar
Alţi bufoni, alte comédii în instituţiile statului, alţi flãcãi ’nalţi la stat şi manevrabili la emisfere continuã cu elan „patriotic” vechile „succesuri” în Guvernul Ponta 3. Costumaţi cu salopeta traficantului de vorbe goale, ascunşi sub şapca arivistului, nomenclaturiştii au început livrarea promisiunilor electorale de furat cãciula propriului popor. Bietele muşte cãzute în mierea de la Palat nu pot zbura fãrã sã fie ajutate de sfori nevãzute. Nici cel mai urît gînd al lui Obama nu se vede, dar existã. Nici cel al lui Putin nu se vede, dar este evident. Noi, poporul, deşi vedem ce ni se întîmplã, ne mulţumim cu poziţia „pe loc repaus” şi cu onoarea „nereperatã”, vorba lui Nenea Iancu. Reintrarea neconstitu-ţionalã a U.D.M.R. la guvernare, toleratã de atîţia ani prin încãlcarea Constituţiei, este palma datã de Guvern românilor, pentru simplul fapt cã, udemereul nu este un partid politic, ci o organizaţie cu caracter etnic, care a fãcut destule românilor, prin revendicãrile antiromâneşti succesive.
Presa greşeşte pentru cã acordã prea mare atenţie liderilor maghiari care, în somnul iraţiunii lor, viseazã cai verzi pe pereţii unui ţinut imaginar, instigîndu-şi propria etnie la violenţã şi urã. Manifestaţiile maghiarilor, fermecaţi de aiureala cu autonomia unui ţinut care nu-i al lor, nu se deosebesc prea mult de manifestaţiile minoritãţilor sexuale, care ştiu cã nu au sorţi de izbîndã în România, ţarã cu tradiţie creştinã, stat naţional, unitar şi suveran.
Fuia, campionul gafelor, are dreptate
Dacã pînã acum au vîndut ieftin industria şi bogãţiile subsolului, de ce n-ar vinde cu aceleaşi unitãţi şi solul. Mîine-poimîine, şi aerul de deasupra solului. Vîndutã la hectar, România este ţara cu cea mai mare suprafaţã agricolã cumpãratã de strãini şi de unele fonduri de investiţii, care deruleazã afaceri de sute de milioane de euro.
Strãinii deţin în Ţarã mai mult pãmînt decît românii, controlînd uriaşe suprafeţe de teren agricol. Peste trei milioane de hectare au fost vîndute la preţuri de zece ori mai mici decît în Occident. De aceastã datã îi dau dreptate ex-ministrului Agriculturii Stelian Fuia, cînd afirmã: „Terenul, la ora actualã, este o investiţie mai sigurã decît investiţia în aur”. Vã mai amintiţi de Fuia? Un alt campion al gafelor, care i-a luat lui Funeriu şi lui Vanghelie centura neagrã de sub ochi, cu declaraţia: „pregãtirea mea a fost continuã şi o voi continua în continuare”, iar „gãina este un organism viu, care face ouã în continuu, este o fabricã ce nu poate fi închisã”.
România deţine a şasea suprafaţã agricolã ca mãrime din Uniunea Europeanã, iar 30% din suprafaţa arabilã a fost vîndutã strãinilor. Pãmîntul şi pãdurile noastre au devenit capricii pentru cãmãtari. Scriam acum doi ani în editorialul Harvard în codrul românesc – http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/ cum cã, celebra Universitate Harvard, cel mai mare proprietar de pãduri din România, deţine, printr-un fond de investiţii, 35.000 de hectare în codrii Vrancei. Iar acum vor sã ne vîndã pãdurile înapoi, la un preţ exorbitant, dupã ce le-au luat mai mult pe degeaba.
Un alt om de afaceri strãin a cumpãrat pentru exploatare peste 2.000 hectare în pãdurile din Dâmboviţa, care includ un important fond de vînãtoare. Combinatul de la Sebeş, aflat în proprietatea unor austrieci, toacã anual zeci de mii de metri cubi de copaci. Nu peste mult timp s-a zis cu aurul nostru verde!
Bulgaria, Franţa, Germania şi Austria au blocat vînzãrile de teren agricol strãinilor
Dacã înainte de 1 ianuarie 2014 strãinii puteau sã achiziţioneze terenuri agricole doar dacã înfiinţau o firmã româneascã, începînd din acest an, România le-a acordat dreptul de a cumpãra direct. Mãsura a fost înscrisã discret în tratatul de aderare la Uniunea Europeanã. Eliminînd restricţiile, achiziţiile de terenuri vor creşte spectaculos, speculanţii se vor simţi ca în rai în România. Fãrã un control strict din partea statului riscurile devin uriaşe. Autoritãţile de la Bucureşti au dat un ajutor preţios înstrãinãrii a 30% din suprafaţa arabilã. Mult mai precaute şi fãrã sã se cramponeze de U.E., autoritãţile Bulgariei au blocat vînzãrile de teren agricol strãinilor pînã în anul 2020. La fel, marile puteri agricole, Franţa, Germania, Austria, care considerã terenul agricol un bun naţional. Autoritãţile de la Bucureşti sînt oarbe şi se prefac a nu pricepe cã terenurile agricole şi pãdurile sînt cam singurele bogãţii rãmase. România a devenit extrem de permisivã cu strãinii, liberã financiar, cu oportunitãţi şi chilipiruri la discreţie pentru mafioţi. Guvernanţii au reuşit sã dea pe nimic bogãţiile subsolului, acum ne scapã şi de pãmîntul agricol, cu toate cã O.N.U şi Banca Mondialã au avertizat cã omenirea se va confrunta cu o gravã crizã alimentarã în urmãtoarele decenii.
Maria Diana Popescu, Agero – www.agero-stuttgart.de
