O ţarã micã, o fraudã mare

Cum s-ar putea contura în campania electoralã o luptã între Elena Udrea, candidat al PMP şi Victor Ponta, candidat din partea PSD? Unii ar spune cã mai jos decât atât nu se poate în politica româneascã.
Sã îi luãm pe rând sau în paralel.
Dacã un procuror a renunţat la meseria pentru care s-a pregãtit o viaţã şi a intrat în politicã, asta spune foarte multe despre profesionistul din spatele ochelarilor. Unde mai pui cã, recent, judecãtorii au respins reînceperea unei anchete în ceea ce îl priveşte pe actualul premier şi acuzaţiile de copy-paste în teza de doctorat. Culmea justiţiei! Ce a vãzut o lume întreagã fraudã, magistraţii vãd ştiinţã. Adicã iei munca unuia, o foloseşti tu, fãcându-te cã ai aranjat textul pe ici pe colo şi îţi faci din ea operã de trecut clasa, în cazul de faţã doctoratul. Ori doctoratul e poarta de intrare în învãţãmântul superior. Iar în învãţãmântul superior nu intrã fitecine ca dascãl, ci doar elitele. Aşa ar trebui. Nu este cazul de faţã unde probabil cã, dupã administraţie, în universitãţi fiinţeazã cea mai mare castã de neamuri, pile şi rubedenii. Mulţi sunt la catedrã, dupã ce le-au fãcut alţii lucrãrile şi ei nici mãcar nu au ajuns sã finalizeze lecturile obligatorii de pânã în clasa a XII-a sau poate a VIII-a. Astea sunt lucrurile serioase cu care se confruntã învãţãmântul. Produce astfel de elite nule din mai toate punctele de vedere. Partidele sunt rampa de lansare a unor astfel de specimene care altfel nu ar fi reuşit în viaţã, cel puţin la fel de uşor. Dar trebuie recunoscut cã democraţia are sita destul de rarã şi permite accesul la carierã, succes, funcţii, politicã şi bani a oricui, dincolo de moralitate, merite, capacitate. Nici comuniştii nu aveau o sitã prea deasã, dar parcã în funcţii cheie nu apãrea chiar oricine. Mãcar unele departamente pãreau cã funcţioneazã, fie şi în spiritul partidului. Acum zoaiele politici aduc cu ele în frunte tot felul de specimene, mai mult sau mai puţin educate. Şi înţelepţii de ocazie ar spune cã liderii actuali nu sunt altceva decât oglinda societãţii din care provin.
O ţarã micã, o fraudã mare în toate domeniile de activitate, o mare fãcãturã. Sigur cã existã şi elite care cresc, se dezvoltã şi în procent foarte mare îşi urmeazã cursul natural al carierei pe alte meleaguri. Nu are cum sã reziste o elitã adevãratã într-o lume sufocantã de oameni plaţi, când elita are capul ţuguiat.
Revenind la Victor Ponta, omul se simte bine în bazinul electoral în care face acum bras şi zâmbeşte şãgalnic înspre electorat. A anunţat sãptãmâna aceasta cã Elena Udrea o sã candideze la şefia statului. Şi pânã la urmã care ar fi treaba, dacã ar candida. Care e diferenţa esenţialã dintre Udrea şi Ponta, în afarã de cuiul de la pantofi? Sigur cã nu ar fi greu de imaginat un Ponta pe tocuri valsând cu marile puteri. Oricum şefii României nici nu au altã şansã în faţa şefilor lor de la FMI şi alte organisme. Trebuie sã joace rolul de amantã veselã şi bine executantã de tot felul de poziţii şi posturi favorabile pentru partener. Care ar fi similitudinile dintre Ponta şi Udrea pânã la urmã? Aluatul pare totuşi similar: oameni care neagã evidenţa. Cicã şi Elena Udrea ar preda pe la o universitate din asta unde se pun ştampile pe coli cu titlul de diplomã. Cu toate acestea plasa Norvegia în UE, în urmã cu mai mulţi ani. La fel şi Victor Ponta nu a avut prea mult timp de citit şi de studiu la teza de doctorat şi la ce bun atâta muncã, dacã e totul preparat? Şi ce ţinutã are un om de succes în România dacã nu ajunge şi universitar, mai ales dacã e şi politician sau intrat în politicã. Cum sã nu se adape şi alţii din profunzimea ta adâncã?
Ar fi şi pãcat sã se piardã cugetãrile unui Mic Ponta sau ale unei Linda Carter. Fata va rãmâne în istoria lumii cu pantofii cu toc împãrţiţi sinistratelor dintre noroaie. La fel şi Victor Ponta va rãmâne în istorie cu reuşita de a rãmâne cocoţat în funcţie, în ciuda scandalului internaţional copy-paste.
Politicieni români capabili de orice pentru succes la ciolan, dar mai puţin de a face pasul înapoi. Unde este minima moralia? Adicã, sã spunã cineva mãcar: „Domnule, eu sunt prea mic pentru un post atât de mare”.
De fapt, antieroii noştri politici, fie ei şi Ponta sau Udrea, au nãscut din etica lor viceversa: „Domnule eu sunt prea mare pentru un rãzboi atât de mic, deci pot mai mult!”. Un Crin ofilit la catafalcul României, aşezat de un marinar care a uitat unde a aşezat lada cu rom.