Descoperit şi promovat de creatoarea de modã Zina Dumitrescu pe vremea cînd era elev la Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti, fostul manechin al anilor ’70 pentru revista „Modern” (cea mai în vogã revistã de modã socialistã), marele pasionat de maşini şi femei se reîntoarce pe scena jonglerilor politice. Un exemplu paradoxal în sensul de „moralitate” demagogicã este, aşadar, „revelaţia” Cãlin Constantin Anton Tãriceanu şi Partidul Reformator Liberal! Mai exact, o nouã gaşcã-cãpuşã, aceiaşi inadaptaţi, frustraţi, complexaţi sau un fel de alternativã de mãtase cu buzunare fantasy. Dupã europarlamentare, precis se va împiedica şi va cãdea pe scenã, la fel ca Antonescu, deşi, acum, Tãriceanu vrea sã convingã cã deţine marea soluţie a rupturii. Pentru U.S.L., un soi de fast-food în timpul Renaşterii, cu trimitere spre naivii care pretind cã savureazã politica „grea”, de top. Ocupaţie pe care Petre Ţuţea o numea „aflarea în treabã la români”. Dacã s-ar premia malversaţiunile politice, responsabile de haosul din Ţarã şi de sãrãcirea sistematicã a populaţiei, politicienii noştri ar lua periodic cîte un „Oscar”.
Cu toate cã de-a lungul mandatului au fãcut afaceri împreunã, „cãsãtoria”, de longevitatea cãreia am fost scepticã de la oficiere, s-a rupt. Inevitabilul divorţ s-a produs. Alianţa încheiatã pe principiul conjuncturii de forţã majorã, în care baţi palma cu duşmanul ca sã-l poţi controla şi distruge mai uşor, meritã un Oscar pentru divorţ. Imediat dupã separare, liderii celor douã „aripioare”, care, de-a lungul mandatului, au cãlcat în picioare lege, protocol, bun simţ, Constituţie, demnitate, moralã, au declarat presei la separare cã, de acum înainte, nu mai pot trãi de grija poporului şi a economiei, promiţînd, a nu ştiu cîta oarã, reviriment naţional.
Ne poate rãspunde domnul Johannis sau n-are curaj sã dea peste mîna ajutãtoare!
Sã fie vorba de un reviriment pe baza tonelor de mezeluri expirate, importate din Germania? Culmea obrãzniciei, dupã ce au fost deconspirate hoiturile trîntite în lãzile noastre de gunoi, pentru a fi spãlate, îmbujorate puţin cu boia de ardei, reambalate şi comercializate drept mãrfuri de „calitate germanã”, firma de avocaturã angajatã de patronii nemţi pretinde în scris, de la noi, scuze publice. Cînd îşi stricã singuri imaginea nemţii devin agresivi. În loc sã închidã firma neamţului vînzãtor de gunoaie, au tupeu şi ameninţã! Doar au gulere albe.
Cicã „micii” noştri nu corespund normelor europene, pentru cã trebuie sã-şi menţinã în continuare la noi piaţa de desfacere a resturilor alterate, umflate cu amidon şi apã, cu e-uri şi conservanţi la modã. Ca o primã concluzie, firme nemteşti în cîrdãşie cu firme din România vînd în supermarcheturi mezeluri stricate. Dacã situaţia ar fi fost invers, ne pricopseam cu un embargo frumuşel, aşa cum s-a întîmplat cu porcii. Ce pedeapsã meritã patronii nemţi pentru comerţ intenţionat cu produse care pun în pericol sãnãtatea oamenilor? Dar ai noştri? Ne poate rãspunde domnul Johannis? Poate domnia sa îi va acţiona în justiţie la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în numele poporului român. Sau n-are curaj sã dea peste mîna ajutãtoare! Sã ne amintim ce tãrãboi au fãcut englezii cu carnea de cal şi sã mulţumim Guvernului de la Bucureşti şi cancelarului german pentru sprijinul constant în menţinerea statului de drept în Ţarã. Cadrul legal fiind asigurat şi impus, putem consuma liniştiţi resturile de la masa occidentalilor.
Instituţiile statului, staţiuni de tratament financiar şi de odihnã pentru neamurile aparatului politic
Revenind la divorţul politic al anului, surprinzãtor este momentul în care acesta a survenit. Tocmai cînd dãduse oala în focul Noii Nomenclaturi Familiale de Supraveghere Financiarã din România (A.S.F.) – o luxoasã şi profitabilã staţiune balneoclimatericã de tratament financiar şi de odihnã pentru soţi, naşi, neveste, iubite şi copii de politicieni, trîntori de clasã, cu salarii inimaginabile pentru un muritor de rînd. Tupeu şi sfidare naţionalã! Românii îşi duc viaţa de la o zi la alta! Nici cancelarul Germaniei sau preşedintele Deutschebank n-au venituri lunare de zeci de mii de euro! Plantele acestea agãţãtoare au cîştigat într-un an cît ar cîştiga un român în trei decenii de muncã cinstitã. Chiţoiu, fostul ministru al finanţelor şi-a plantat la A.S.F. pe naşul Ruşanu (în vremea preşedintelui Ceauşescu, valutist pe litoral), demis şi cercetat penal, şi pe soţia sa, Laura Elena Chiţoiu. În locul lui Ruşanu a fost numit alt naiv, pãcãlit de şarlatanul Sima. Ce credibilitate mai are Dãianu, dacã n-a fost capabil sã aibã grijã de propriile finanţe?
Din pãcate, România a încãput pe mîinile valutiştilor, bişniţarilor, şmenarilor şi clanurilor mafiote. Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, cel care s-a declarat public coleg cu Mihai Viteazul (furîndu-i lui Vanghelie, „care este”, „Oscarul” pentru gafe,) şi-a plantat la A.S.F. fosta soţie, Grigoreta Cristina Zgonea şi actuala concubinã, Carmen Gheorghe. Cristian Socol, consilierul premierului Ponta, pe soţia sa, Aura Gabriela Socol. George Scutaru, liderul grupului parlamentar al P.N.L. de la Camera Deputaţilor şi-a adus şi el soţia, Iuliana Luiza Scutaru. Olguţa Vasilescu, primãriţa Craiovei, pe soţul ei, Razvan Wlassopol. Deputatul P.N.L. Dan Motreanu, pe soţia sa, Daniela Motreanu. Ministrului Muncii, Mariana Câmpeanu a gãsit şi ea tot aici un loc cãlduţ pentru fiul ei, Remus Cãtãlin Câmpeanu. Vicepremierul Gabriel Oprea (U.N.P.R.) a plantat-o pe fiica sa, Ana Maria Tudor.
În toate instituţiile statului, invadate de astfel de plante agãţãtoare, de caracatiţe care se servesc precum pohtesc din visteria naţionalã, în timp ce noi sîntem ţinuţi în curţi cu garduri pãzite, controlaţi tot timpul la buzunare, sãrãciţi cu echitate şi înrobiţi egalitar, sînt necesare controale drastice privind achiziţiile, deturnãrile de fonduri, gradul de calificare al angajaţilor şi gradele de rudenie dintre ei şi politicienii de pe metereze.
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de
