* Citesc în ziarele de luni, atâtea câte mai sunt, cã ofiţerii de la doi şi-un sfert au fost infiltraţi printre florãrese şi vânzãtori de mãrţişoare. Asta, spun jurnaliştii bucureşteni, dupã ce, timp de mai bine de un an, bãieţii nu mai primiserã vreo misiune mai acãtãrii. De ce s-a întâmplat aşa, numai Cel de Sus ştie. Sau poate… fostul Igaş, în caz cã stãpânul lui cu acte-n regulã nu mai stã bine cu memoria. Se mai zice cã, puşi în faţa acestui ordin, flãcãii obişnuiţi cu fracţiile, dar şi cu sarcini mai de soi, s-ar fi simţit insultaţi în orgoliul lor profesional. Drept urmare, în loc sã atingã noi culmi de succes în lupta contra evaziunii fiscale (aşa dupã cum le-a cerut premierul MÂR Ungureanu), ei au fraternizat cu vânzãtorii de ghiocei şi de mãrţişoare. Care, şi aşa, din vânzãri nu-şi scoseserã nici mãcar de-un suc. Asta se întâmpla,însã, cum v-am spus, la Bucureşti. La noi, lucrurile stau cu totul altfel. Zelul poliţiştilor e la mare preţ. Într-una din zilele acestui început de martie, în Piaţa Mircea, un poliţache nu s-a lãsat pânã nu a izgonit din zonã o bãbuţã care venise şi ea sã vândã câteva chite de ghiocei. Ceva mai încolo de biata femeie, hãrţuitã ca un infractor de rând, te îmbiau cu „ţigãri, alcool, cafea”, eternii pensionari ai locului cu pricina, pe care nu-i întreabã nimeni de vorbã. Decât, cel mult, o datã la trei luni, când se mai mimeazã câte o razie pentru adormirea vigilenţei.
* Aceleaşi ziare ne sperie cu zvonul cã Roberta Anastase ar vrea sã lase şefia Parlamentului pentru o altã şefie, cea a Consiliului Judeţean Prahova. Asta, ca sã poatã trece mai vârtos la o politicã de investiţii masive, folositoare, desigur, pentru creşterea nivelului de trai a cetãţeanului prahovean de toate culorile. Vestea asta mult ne bucurã. De când ne traversa curiozitatea de a vedea pe cât mai mulţi pedelişti de frunte la baionetã cu matematica! Pentru cã, nu-i aşa, lucul Robertinei nu ar putea fi luat decât de un semen al domniei-sale. Cicã duduiţa Roberta ar fi fost, în ultima vreme, foarte activã prin judeţul natal. Ce-o mâna pe ea în luptã? Nu, nu neapãrat investiţiile despre care vorbeau rãii de ziarişti. Mai degrabã, dumneaei cãuta argumente cât mai noi şi mai convingãtoare pentru a elimina din Legea lustraţiei articolele care l-ar fi putut incrimina pe distinsul sãu tatã, fost director celebru al Uzinelor de utilaj petrolier “1 Mai” din Ploieşti. Fiindcã a vãzut cã se poate, iar la trebuşoare din acestea clar-obscure ea este mai mult decât meşterã.
* Nea Nelu Iliescu: „M-a cam dezamãgit domnul Meleşcanu. A fost cam oportunist. Îl cam atrag funcţiile.”. Cam mulţi „cam”, domnule preşedinte, pentru un om, cum sã zic, pãţit. Chiar aşa, doar „cam dezamãgit”, „cam oportunist”, „cam aleargã dupã funcţii”? Altminteri, totul e-n regulã, cum le ştii tãlicã pe toate, mãi nea Nelule, bobocule, mai rar cineva…
* Cu „Mişcarea Popularã”, despre care se vorbeşte ca despre o înlocuitoare a PDL-ului, a rãmas ca-n tren. I-au picat aripioarele înainte de a-şi lua zborul. Şi asta, din cauzã cã puţinii amatori au fost… zburãtãciţi chiar de la intrare. Senzaţia mea este cã „proprietarii firmei” s-au (CAM, vorba lui Iliescu!)grãbit ridicând şi strâmbând din nasuri. Dar fiecare pasãre…
