USL în plin divorţ cu reproşuri şi acuze

Chiar dacã USL va supravieţui în aceastã formulã ambiguã acestor zile de dispute acerbe, alianţa nu va mai fi nimic altceva decât un compromis lamentabil, o cauzã deja pierdutã în care nimeni nu mai poate crede cu adevãrat. Spunem formulã ambiguã pentru cã realmente e greu de înţeles cum mai pot conlucra, în spaţiul deja ingrat al alianţei, PNL şi PC, de exemplu, dupã ce liderii acestor partide şi-au aruncat unul altuia tot felul de expresii fãrã întoarcere.
La fel de ambiguã e şi relaţia liberalilor şi social-democraţii mai ales dupã constituirea USD, cu un UNPR şi un PC strângând cercul în jurul PSD şi lãsând efectiv în afara lui PNL.
Orgolii, interese şi calcule politice, certuri, evidente neînţelegeri şi inadacvãri, contraziceri – acesta a fost de fapt spectacolul final, cântecul de lebãdã al credibilitãţii unei alianţe, USL, altfel de succes, şi care a dus la cãderea guvernului Emil Boc în urmã cu fix doi ani. Alianţã care, iatã, în condiţiile actuale, când se apropie europarlamentarele şi alegerile pentru Cotroceni, nu mai pare o soluţie, o formulã politicã viabilã şi preferatã. Cine a fãcut ruptura, cine a rupt pisica în douã, trei, patru, conteazã mai puţin. Diferenţele de viziune dintre liberali şi social-democraţi au fost dintotdeauna semnificative, doar interesul comun, şi anume ofensiva contra regimului Bãsescu, cu tot ce a însemnat el, a fãcut ca respectivele diferenţe sã nu stea în prim plan, ci în penumbrã.
Acum, în vremuri de relativã linişte şi de supremaţie parlamentarã, încet-încet aceste diferenţe au ieşit la suprafaţã, odatã cu calcule politice care nu au mai fost unele pentru interesul comun al alianţei, ci pentru interesele distincte ale partidelor componente.
Destrãmarea USL se înscrie dealtfel în “buna’’ tradiţie româneascã a alianţelor care rãmân unite pânã a doua zi dupã victorie, apoi încep contrele şi, finalmente, se ajunge la divorţ. USL lasã în urma ei o rezonanţã deja cunoscutã, familiarã, Uniunea Social Democratã, dar lasã şi un PNL poate mai încruntat dar mult mai autonom, dispus la rândul sãu sã croşeteze altã alianţã pentru alegerile ce vor veni. Sigur, vorbim de destrãmarea simbolicã a USL, cãci pânã la ora când se redacta acest editorial, USL, cel puţin formal, pe hârtie, încã nu fusese trasã pe linie moartã ca o veche locomotivã dezafectatã devenitã piesã de muzeu.
Am aşteptat ca tensiunile dintre Crin Antonescu şi Victor Ponta sã se limpezeascã iar tonul discuţiilor sã coboare la un nivel mai diplomatic. Nici pomenealã de aşa ceva. Beligeranţa a crescut în intensitate şi odatã cu ea a devenit tot mai evident cã liberalii şi social-democraţii nu mai pot, nu mai au cum, sã facã casã comunã. Pot locui o vreme sub acelaşi acoperiş, dar acest lucru nu mai înseamnã mare lucru.
P.S.:
Dupã patru ore de şedinţã belicoasã şi secretoasã cu liberalii sãi, Crin Antonescu s-a întors în faţa camerelor tv pentru a se mai stropşi încã o datã la “colegii’’ de USL, conservatori şi social-democraţi, reuniţi într-o USD care nu e deloc pe placul sãu:
“PNL cere tuturor celorlalţi trei membri ai USL – PSD, UNPR şi PC, anularea imediatã a documentelor legate de înfiinţarea USD, care contravin explicit protocolului USL, art 9 punctul 8”. Dincolo de aceastã solicitare intempestivã dar cam tardivã, şi pe care suntem curioşi cum o vor recepta cei din USD, liberalii nu se dau plecaţi de la putere, dimpotrivã, sunt decişi sã rãmânã, chiar dacã, e limpede, relaţiile cu PSD şi PC sunt profund alterate. Dar parcã mai conteazã, când e atât de dulce mierea în care ţi-ar vârât degetele?