Codul lui Ponta

Dacã mai aveau unii vreun semn de îndoialã cã Victor Ponta e doar un “cârlan” care se face cã plouã când trebuie sã ofere nişte rãspunsuri concrete la întrebãri, poate cã s-au înşelat. Cârlanul lui “Iliescu” are resurse nelimitate şi nebãnuite de “a tãia şi spânzura” şi a se face, ulterior, cã plouã. Trebuie sã ai un mare talent sã spui minciuni pe bandã rulantã, sã faci pe prostul, inocentul, neştiutorul, sã anunţi cã te informezi, sã spui mai credibil o minciunã decât un adevãr. Victor Ponta şi gaşca sa de tineri hãmesiţi şi incredibil de încântaţi de faptul cã au puterea pe mânã fac dovada unui talent aparte. Potenţialul lor este imens când vine vorba de ce au fãcut predecesorii care au ajuns la putere un pic mai bãtrâni.
Gaşca lui Ponta ştie ce are de fãcut. A prins toate şmecheriile de la dinozaurii din PSD şi de aiurea şi le-a perfecţionat sau sunt în curs de perfecţionare. Şi ei când vor sã facã ceva, ei chiar fac. Au tras un Cod Penal de câteva zile sã mai salveze din clientelã, l-au fãcut. Când au relaxat ratele pentru alegãtori, le-au relaxat, nu doar au spus cã le relaxeazã. Toate acţiunile acestea seamãnã cu un tãvãlug care abia s-a urnit şi s-a pornit peste bruma de democraţie româneascã originalã.
La fel se poate spune şi despre economia de piaţã din România.
Gaşca lui Ponta se ghideazã dupã deviza cartelurilor mexicane de cartier: “Sã înşeli, sã furi şi sã minţi”. Partea cu înşelãtoria şi minciuna pot fi explicate la prima strigare prin frauda “copy paste” de la teza de doctorat pe care “inchiziţia puterii” s-a fãcut cã nu o vede, fiind vorba de un lider al Puterii. La alţii, din afara sferei Puterii, s-au vãzut toate plagiatele şi furãciunile. Partea cu furatul se vede lesne la cum vrea sã fure Ponta startul electoral, cu facilitãţile la plata ratelor acordate sãrãcimii. Interesant este cã a venit imediat dupã infamia cu noul Cod Penal care pe lângã clientele din afaceri şi din jurul partidului a mai scos din puşcãrii şi criminali şi violatori. Riscurile unei legi care, datã fiind bruma de democraţie, nu poate sã fie pe persoanã fizicã. Încã.
“Sã înşeli, sã furi şi sã minţi” pare deviza asumatã de noua clasã politicã a României. Avem politicieni tineri, care calcã orice în picioare pentru a ocupa funcţiile pe care le-au visat când erau simplii lipitori de afişe şi când dinozaruii din PSD le permiteau doar sã le care valizele. Parcã dinozaurii mai aveau un Dumnezeu deasupra sau un Lenin, dupã credinţa sau interesul fiecãruia, şi nu îndrãzneau atât de mult precum gaşca lui Ponta, de tineri lihniţi şi visãtori. Cine ştie ce urmeazã?
Vin practic douã rânduri de alegeri şi beneficiile abia încep sã aparã. Poate ceva scutiri de la plata facturilor la gaze sau la energie electricã. O ieftinire a brioşelor cu 10 bani sau înjumãtãţirea scumpirii cu 7 eurocenţi la litru de combustibil. O scãdere cu 3,5 cenţi e ceva. Guvernul ar mai putea reduce şi impozitul la apa de ploaie sau la hârtia igienicã. Orice avantaj este bine-venit în campania electoralã de peste an. Chiar dacã la început par glume, dar adunate se vor cumula într-un avantaj electoral al celor care sunt la putere.
Nu trebuie sã ofere prea mult populaţei, pentru cã atunci o sã îşi aducã aminte cã au luptat pentru o ţarã normalã în decembrie 1989.
Nimeni nu a îndrãznit în democraţia româneascã, niciun politician sau guvern, sã şteargã cu buretele fapte de corupţie. Ce rost mai are legea, dacã din când în când deschizi poarta la penitenciar şi o laşi deschisã câteva ore. Cine apucã sã iasã e bine scãpat. Chiar sã faci orice pentru clientela de partid şi din afaceri? Gaşca lui Ponta s-a apucat sã distrugã tabu-uri şi sã creeze tabu-uri. Lumea o sã-I ţinã minte: în ţarã şi mai ales în afara ei. Nu cã i-o interesa prea mult pe vestici ce se întâmplã în România, dar interesul este sã se pãstreze aparenţa unui simulacru de democraţie, pentru a le putea consuma în continuare produsele şi pentru a le cumpãra de la suparmarketurile democraţiei occidentale. Într-un stat intrat în derapaj nu prea s-ar mai arunca nimeni cu investiţiile. Cine ştie ce i-o trece prin cap cârlanului. O pune de vreo naţionalizare şi te trezeşti cã se face Burger King de stat.