Politicã, vrãjealã şi nepãsare

Mai poţi vorbi de politicã într-un judeţ sãrac şi fãrã mari perspective de redresare precum Mehedinţiul? Pe cine mai poate interesa cu adevãrat ce se întâmplã pe amãrâta noastrã scenã politicã provincialã în contextul economic şi social de azi, unul atât de precar? Politica, din pãcate pentru cei care o practicã cu nãduf, e mai mult subiect de bârfã şi zeflemea, decât unul pe care sã-l poţi lua cu adevãrat în serios. Credibilitatea politicienilor e direct proporţionalã cu standardul de viaţã al cetãţenilor, şi atunci când acest standard e la pãmânt de ce ne-am mira cã mai nimeni nu mai dã doi bani pe ce spun sau fac politicienii noştri.
Mã uitam zilele trecute la datele privind şomajul, publicate, la rece, de mai toate instituţiile mass media. La sfârşitul lunii decembrie 2013, în evidenţele AJOFM Mehedinţi erau înregistraţi un numãr total de 12.295 şomeri, ceea ce corespunde unei rate a şomajului de 10,25 %. Nu pare mult, dar nici puţin. Şi nici nu ne surprinde. E o realitate amarã care nu funcţioneazã de ieri sau azi, ci de ani buni, de decenii chiar, cam de când s-a ales praful de industria mehedinţeanã. O realitate la care nu s-au gãsit niciodatã soluţii viabile şi viguroase, ci doar declaraţii patetice, de un politicianism de fix doi lei, la care cu toţii ne-am sensibilizat, în lipsã de altceva.
Marea problemã nu ar fi nici cât de concordante sunt datele AJOFM cu realitatea demograficã a judeţului, în condiţiile în care mii de mehedinţeni sunt plecaţi afarã iar alţii au ieşit din evidenţe fãrã sã-şi gãseascã un loc de muncã. Marea problemã e cã şomajul ca situaţie de crizã la noi nu e reversibil, ci ascendent, în cel mai bun caz constant. Adicã tot creşte, nu scade. Ca sã scadã, normal, undeva prin judeţ ar trebui sã aparã noi locuri de muncã, investiţii, soluţii.
Din pãcate stãm foarte prost la acest capitol. Nu existã nicio viziune strategicã pe acest aspect, cel puţin noi nu avem ştiinţã de aşa ceva. Nu am vãzut nicio mişcare semnificativã la nivel investiţional şi nici mãcar nu am auzit vreo gândire în acest sens. Încã am rãmas la stadiul plantãm pomişori şi panseluţe lângã care punem încã un rând de bordurici înalte.
Stilul acesta aşa zis gospodãresc, care lui Constantin Dinu îi stãtea atât de bine cã ia şi devenit carte de vizitã, nu mai vrãjeşte pe nimeni. Peticind pe ici colo şi dând din papagal ca un precupeţ nu rezolvãm nimic de fond.
Sincer, mã aşteptam ca mãcar la nivelul Severinului – care are o deschidere europeanã prielnicã – sã existe mai multã viziune economicã, investiţionalã, şi nu doar micul aplomb gospodãresc televizat ce ţine de zona parcurilor, parcãrilor, bordurilor şi plantãrilor de platani. Mi se va zice cã nu e treaba niciunui primar sã facã mai mult decât sã gospodãreascã. Ok, poate cã aşa e. Dar atunci mãcar sã facã o treabã unitarã, cap coadã, începând din cartierele mãrginaşe, atât de ignorate, Dudaş, Schela, Gura Vãii, Banoviţa. Dar, vã spun, în lumea de azi, e nevoie de viziune dacã vrem sã supravieţuim. Nu ne putem face cã nu vedem realitatea şi cã nu e treaba noastrã ci a altora. A cui sã fie, dacã nu a comunitãţii tale? Dacã nu atragem investiţii serioase şi nu reconstruim, sã nu ne mirãm dacã tot vom aluneca spre fundul prãpastiei!