Adrian Nãstase: puterea, corupţia şi decãderea

Mie unul recunosc cã mi-a displãcut reacţia fostului ministru al justiţiei, Monica Macovei, actualmente europarlamentar, vizavi de condamnarea lui Adrian Nãstase, chestiune de care vorbeşte cam toatã lumea zilele acestea, ba cu iritare, ba cu sarcasm, fiecare dupã gust şi educaţie. Monica Macovei, cândva una dintre protejatele lui Traian Bãsescu, pãrea cã abia îşi reţine un ţopãit de satisfacţie pe culoarele parlamentului european, la vestea cã fostul premier se întoarce dupã gratii. “Este un succes al justiţiei şi o lecţie pentru toţi politicienii care sunt corupţi şi care furã’’ – a declamat domnia sa, cu bãrbãţie, ca în faţa unei victorii personale şi a unui adevãr irefutabil. Sincer, îmi pare rãu, dar nu cred deloc în chestiunea aceasta cu succesul justiţiei faţã cu reacţiunea numitã corupţie. Suntem departe de a trãi în dreptate şi în adevãr, aşa cum ne promiteau cândva chiar comilitonii lui Traian Bãsescu. Foarte departe chiar. Cazul Adrian Nãstase nu înseamnã nimic vizavi de mafia de la noi, nimic pentru tot acest sistem ticãloşit pânã în mãduva oaselor. Nu se face nici curãţenie, nici luminã odatã cu întemniţarea unuia dintre foştii prim ministri ai ţãrii, şi nu e nicio lecţie pentru drãgãlaşii politicieni. Vã imaginaţi cumva cã, gata, cu imaginea lui Adrian Nãstase în minte sau la piept, de mâine vom avea o societate mai puţin coruptã spre imaculatã? Sau cã vom avea politicieni mai morali, mai puţin ipocriţi, mai virginali etic vorbind? Dimpotrivã. Opinia mea este cã abia cu acest caz, Adrian Nãstase, se dã liber la marea vendetã. Toatã lumea se întreabã acum cine urmeazã, cine pe cine va ’’executa’’, ce va face sau ce va pãţi Traian Bãsescu. Nimeni nu se aşteaptã, sã fim serioşi, ca onorata clasã politicã sã ia act, la modul meditativ şi solemn, pedagogic, de ceea ce i s-a întâmplat lui Adrian Nãstase ca om şi demnitar. Adicã sã înveţe ceva. Nu, toatã lumea aşteaptã de fapt reversul medaliei, consecinţele, continuarea stãrii de beligeranţã. Nimeni nu crede cã vom avea, de mâine, un climat mai calm, mai decent, mai civilizat în mediul public.
Cazul Adrian Nãstase nu-i face fericiţi decât pe duşmanii lui Adrian Nãstase, şi nu mã îndoiesc cã are, destui. În rest, dacã eşti un om cât de cât ponderat, nu ai cum sã nu deplângi drama unei situaţii umane regretabile. E pãcat pentru o familie care pãrea atât de bine închegatã, pentru un om cu o carierã universitarã, profesionalã şi politicã de anvergurã. E pãcat pentru ei, ca oameni, pentru cã trec, din nou, prin aşa ceva. E un preţ pe care-l plãtesc, Dumnezeu ştie pentru ce.
Pentru noi poate fi un prilej de meditaţie, pentru cã ne putem gândi mai bine poate care sunt de fapt adevãratele valori necesare în viaţa aceasta, odatã ce puterea, banii, politica, iatã, unde pot duce.