Personaje politice dubioase şi spiritul Crãciunului şi Anului Nou

Sfârşitul de an ne prinde pe toţi, vorba ceea, stând pe gânduri, mai mult sau mai puţin cu folos, mai mult sau mai puţin încrezãtori în ceea ce priveşte vremurile de azi şi cele ce se preconizeazã. Realitatea politicã româneascã, o simţim pe pielea noastrã, continuã sã fie confuzã şi agitatã. Vedem zi de zi la televizor personaje politice din ce în ce mai dubioase şi mai grandomane, din ce în ce mai aeriene faţã de realitatea strãzii, a oamenilor de rând, în vreme ce economia şchioapãtã în drum spre sanatoriu. Cu ochii aţintiţi spre Kiev sau spre Pungeşti, spre baletul politic dintre preşedintele Bãsescu şi premierul Ponta, încercãm sã ne pregãtim sufleteşte pentru frumuseţea sãrbãtorilor de iarnã şi trebuie sã recunoaştem cã nu e tocmai uşor. Probleme sunt destule şi grave iar la orizont nu se întrevede nicio speranţã mai acãtãrii de rezolvare a acestora, aşa cum ne-am dori. Pe unde întorci capul te loveşti de unul sau altul dintre aspectele meschine şi incorecte, prosteşti şi nedrepte ale realitãţii româneşti, de la inerţia funcţionãrimii la preţurile mari, de la frica de şomaj sau disponibilizare la scandalurile de corupţie referitoare la parveniţii, la învârtiţii aroganţi care au reuşit sã facã averi mari pe seama contractelor preferenţiale cu statul, de la drama persoanelor purtãtoare de HIV, la supãrarea organizatorilor de festivaluri culturale, ca sã urmãm, aşa, linia de gândire riscantã a fostului ministru Barbu.
România de azi e amplasatã, metaforic vorbind, undeva între circ şi teatru absurd, cu circarii şi fanfarele ei, cu rãgete şi râsete, cu declamaţii şi personaje dramatice sau hilare. Cât priveşte spiritul sãrbãtorilor de iarnã cred cã cea mai mare parte dintre noi trãieşte aceste momente la acelaşi nivel de decenţã, pe jumãtate rezervat, ca şi anul trecut. Ne bucurãm de luminile stradale, de vitrinele decorate, de cadourile ce ni le putem face unii altora, de colinde. Crãciunul e înainte de toate o stare sufleteascã şi ca atare vom încerca sã o cultivãm, sã regãsim în noi înşine bucuria, umanitatea, dragostea şi mai ales credinţa, chiar dacã toate aceste valori au fost foarte greu încercate peste an. E practic imposibil sã nu pui la îndoialã valorile morale, viabilitatea lor, atunci când vezi ce se întâmplã în jurul tãu, câtã confuzie, rãutate, meschinãrie, prostie şi ticãloşie existã.
E practic imposibil sã nu pui sub semnul întrebãrii ideea de solidaritate şi de comunitate, de exemplu, când te pândeşte spectrul disponibilizãrii şi simţi cum îţi fuge pãmântul strãmoşesc de sub picioare. Şi cu toate acestea fãrã credinţã ne-ar fi la fel de imposibil sã mergem mai departe. Credinţa cã pânã la urmã binele va triumfa împotriva rãului şi cã mângâierea lui Dumnezeu va coborî şi asupra noastrã. Este ceea ce îmi doresc şi eu pentru ţara mea, pentru cei necãjiţi şi pentru cei încã drepţi şi buni, pentru copii, bãtrâni, pãrinţi: sã coboare mângâierea lui Dumnezeu asuprã-ne şi sã ne bucurãm de frumuseţea Crãciunului şi a Anului Nou.