Politicã, neputinţe, triburi

Realitatea politicã mehedinţeanã, aşa cum e ea azi, în aceste vremuri destul de confuze, e una ba a plictisului fãrã ţintã, ba a încrâncenãrilor şi aversiunilor fãrã recurs. O realitate tulbure şi vinovatã din care tocmai firescul lipseşte, firescul dialogului, încrederii şi comunei construcţii în jurul unui proiect major, al unor valori şi interese mai mari şi mai substanţiale decât cele de clan sau strict personale. Cum ar fi, de exemplu, valorile istorice, culturale, faţã de care ar trebui sã ne simţim datori. Degeaba avem nenumãrate sedii de bãnci, hipermarketuri şi benzinãrii dacã nu reuşim sã lãsãm ceva realmente valoros în urma noastrã, culturalmente vorbind. Ceva care sã rãmânã şi sã dea mãsura epocii noastre.
Nu e realitatea politicã mehedinţeanã, cu taberele ei, cu mârâiturile de dupã garduri, vreun fenomen aparte, nu, face parte şi ea din concertul mai larg al politicii autohtone, de care ne lovim la tot pasul şi fãrã de care nu se mai poate. Cum deschidem televizorul, radioul, ziarele sau paginile de net, cum dãm imediat de vreun scandal, de vreo declaraţie nervoasã, de vreo acuzã sau alta. Campion la dezbinare şi aruncat paie pe foc rãmâne de departe preşedintele Traian Bãsescu, cel care se simte ca la el acasã într-un climat de acuze, nervi şi rãzboi mediatic. Nici alţii nu se lasã mai prejos şi-l secondeazã cu brio, reuşind astfel sã facã din politica noastrã un bâlci naţional copios şi parcã nesfârşit, în care cam toţi pãrem puţin matrafoxaţi.
Revenind pe plaiurile noastre de jale şi dor am reuşit, iarãşi, sã ieşim în faţã, ca sã zic aşa, odatã cu scandalul legat de arestarea şi eliberarea unor oameni de afaceri locali, şi odatã cu toate presupunerile referitoare la legãturile acestora cu mediul politic local, legãturi mai puţin probate cât mai ales comentate şi rãscomentate pe marginea şanţului. Nu reuşim, din pãcate, sã ieşim în faţã decât pe aspecte de acest tip, cu semn negativ, în urma cãrora, ca mehedinţean, îţi cam vine sã pui privirea în pãmânt.
Ultimul scandal mediatic mehedinţean, de exemplu, e legat de problemele de la spitalul judeţean. Unii îi dau dreptate managerului spitalului, alţii dau dreptate contestatarilor. Problema de fond e de fapt tocmai regretabila noastrã incapacitate de mediere, de a gãsi un echilibru necesar între adversitãţi, de a aplana conflictele care ne macinã. Aşa cum avem o problemã la capitolul cum sã ne solidarizãm în faţa marilor probleme comune, sociale şi economice. Nu prea reuşim. Unii politicieni parcã abia aşteaptã, de exemplu, un eşec de continuitate în cazul Combinatului chimic. Ar fi o pleaşcã electoralã majorã pentru ei. Alţii nici nu bagã în seamã subiectul, tocmai pentru cã e foarte sensibil social, chiar foarte sensibil. Corupţie, scandaluri, concedieri, conferinţe de presã, acuzaţii – toate acestea întregesc acest climat social şi politic de la noi. Dacã tragem linie cam asta gãsim.
Intrãm în finalul unui an zbuciumat şi ne pregãtim sã pãşim într-altul care se anunţã şi mai şi, fiind unul electoral, cu mize mari, foarte mari. Poate cã e timpul sã reflectãm mai mult la lucrurile care depãşesc sfera interesului mic şi personal, şi privesc lucrurile care ne leagã şi ar trebui sã ne oblige la un efort comun, dacã nu şi la o dragoste comunã, cãci e mai greu. Iar în acest sens politicienii noştri au o mare responsabilitate. Ei nu ar trebui sã mai fie doar campionii dezbinãrii, ai partipriurilor, ai adversitãţilor ci şi promotorii unei mentalitãţi mai apropiate de Europa şi mai depãrtate, cât mai îndepãrtate de tribalitate.