O parte din frumosul oraş Timişoara se aflã în mîinile mafiei imobiliare, iar instituţiile statului paseazã responsabilitatea de la una la alta, deşi o serie de politicieni, notari, judecãtori, instanţe, funcţionari din primãrii, finanţe, de la cadastru şi arhivele statului, au fãcut jocul retrocedãrilor cot la cot cu mafioţii, toţi cu bine(ne)cuvenitul ciolan, cedînd drepturile devenite litigioase samsarilor, clanurilor ţigãneşti. Corupţia generalizatã a dat naştere unei altfel de puteri mafiote, mult mai periculoasã şi mai greu de stîrpit. Dupã lovitura de stat de la 1989, majoritatea clãdirilor istorice din Timişoara au ajuns în proprietatea diverselor clanuri ţigãneşti. O anchetã realizatã de Mediafax aratã cã, dintre cele 938 de clãdiri cu statut de monument istoric, cîteva sute au intrat deja în posesia samsarilor imobiliari. Un caz recent, strigãtor la cer, este Spitalul de Copii, evacuat sub teroare de clanul Cîrpaci. Un document al Direcţiei Judeţene de Finanţe Timiş menţioneazã cã acest clan a luat în posesie 144 de clãdiri, majoritatea în centrul Timişoarei.
Nepotismul, lege în Parlament
De parcã nu ar fi de ajuns, iatã cã şi germanii cumpãrã la foc automat terenuri arabile în România! Ce huzur pe noi! Economia româneascã a crescut peste aşteptãri, declarã specialiştii în raportãri fictive (care economie, nu ştiu). Care creşteri, cã românii sînt tot mai sãraci, iar nepotismul a devenit lege nescrisã în Palatul Parlamentului. Mai mulţi deputaţi şi-au angajat rudele la cabinet, acestea obţinînd venituri necuvenite. Parlamentarii români gãsiţi incompatibili sau în stare de conflict de interese îşi iau singuri apãrarea, susţinînd cã legea se referã doar la funcţionarii publici, nu la aleşii neamului şi cã în urmã cu cîţiva ani cînd şi-au promovat rudele nu exista A.N.I, iar legile nu se aplicã retroactiv. Mãi sã fie! Legea conflictului de interese a fost aprobatã de Guvernul lui Nãstase, în 2003, ca şi condiţie a viitoarei aderãri la U.E. Articolul 70 din Legea nr. 161/2003 stipuleazã negru pe alb: „Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercitã o demnitate publicã sau o funcţie publicã are un interes personal de naturã patrimonialã, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative”. Cu toatã legea la vedere, avem peste 6.000 de cazuri de incompatibilitãţi şi conflicte de interese şi 50 de cazuri de aleşi cu averi nejustificate. Începînd cu 2008 şi pînã în prezent, ANI a finalizat 6.014 cauze de incompatibilitãţi, conflicte de interese sau a descoperit averi nejustificate. Dintre acestea, 50 de cazuri sînt cu averi nejustificate. În foarte puţine cazuri existã hotãrâri definitive şi irevocabile ale instanţelor de judecatã. Restul, pe furiş, popamin, gropamin şi amin, amin! Între cei cu probleme în a-şi justifica averea se aflã fostul ministru Dan Ioan Popescu (aproape 1 milion de euro – procesul a fost reluat) şi Vanghelie, şeful Sectorului 5 al Capitalei, care nu poate justifica, susţine A.N.I., 180.000 de euro.
Legea „Destrãmãrii României”
Asta nu-i nimic pe lîngã ceea ce prognozeazã Legea descentralizãrii! Mai bine spus Legea „Destrãmãrii mascate a României” care, încãlcînd art. 1 din Constituţie, pune în pericol statul de drept, „statul naţional, independent, unitar şi indivizibil”, pentru cã suveranitatea a fost cedatã deja. Prin aceastã lege se încearcã destabilizarea unitãţii statului şi dezintegrarea României. Puterea decizionalã care, în mod constituţional ar trebui sã rãmînã statului şi guvernului, transformã consiliile judeţene (deocamdatã, apoi regionale), în guverne locale. Adicã doreşti sã realizezi ceva un proiect acolo, mititel, nu mai poţi decît cu aprobarea mafiei. Cui foloseşte regionalizarea în aceastã situaţie de crizã? Cu siguranţã baronilor locali, „Cîrpacilor” şi protipendadei politice, nu cetãţenilor români! Şi mai cu seamã celor doi aspiranţi la zidurile Cotroceniului, parteneri care la anul au nevoie ca de oxigen de susţinerea baronilor locali. Fãrã ei, şansa victoriei devine o fantomã. Iar fantoma care nu doarme, zîmbeşte de sub be-ne-re-le deja pregãtite cu ştampila Bilderberg. La momentul potrivit îşi va da masca jos şi va alunga marionetele uzate spre alte coteţe.
La control cu Germania!
Întorcîndu-mã la Germania, cum sã nu fie prezenţi investitorii lor în agricultura noastrã, dacã iau aproape pe degeaba terenurile româneşti, preţul fiind subevaluat în comparaţie cu cel din Vest. Oare întîmplãtor? Nicidecum. Un hectar arabil poate fi achiziţionat în România cu un preţ între 2.000 şi 5.000 de euro, iar în Germania preţurile sînt cuprinse între 16.000 şi 25.000 de euro pentru aceeaşi suprafaţã. Şi ce terenuri arabile avem noi! Pentru cã tot ce se vinde în Europa provine din Germania, asta însemnînd cã Germania trãieşte numai din exporturi, ştabii Uniunii i-au solicitat buzunarele la control. Aproape 70% din exporturile Germaniei au ca destinaţie ţãri europene. În urma criticilor numeroase referitoare la excedentul de cont curent (la nivelul de 7% din P.I.B. este al doilea ca mãrime din zona euro şi limiteazã exporturile altor ţãri din regiune), cea mai mare putere a Uniunii este investigatã de Comisia Europeanã din cauza excedentului comercial. Anul trecut a înregistrat un excedent de 188 de miliarde de euro. Trezoreria S.U.A şi F.M.I. au criticat dur excedentul comercial german, care, spun ei, frîneazã creşterea economiei europene şi mondiale. Aşa se întîmplã cînd devii hapsîn! La fel vor pãţi şi S.U.A. şi F.M.I, maeştri în modul de acaparare a resurselor financiare şi a bogãţiilor statelor prinse în capcanã.
Maria Diana Popescu, Agero
www.agero-stuttgart.de
