Omar Hayssam, implicat în criza jurnaliştilor români rãpiţi în Irak în aprilie-mai 2005, revine în vogã. Naiba ştie ce legãturã are el cu scãderea drasticã a nivelului de trai al românului sau cu aberanta regionalizare, dar ca mijloc de publicitate pentru Putere este excelent. Reuşita show-ului va aduce satisfacţii şi cîştig celor care l-au conceput. Altfel cum ar fi reuşit cel mai mare terorist din România sã fugã în Siria înainte de a fi judecat? Nu prin stîngãcia serviciilor secrete sau a procurorilor, ci cu concursul lor. Nu ascuns printre berbecuţii de pe un vapor, ci îmbrãcat la patru ace, la bordul unui avion. Dupã plecarea lui, procurorul general al României a fost demis, iar medicul închisorii, care l-a ajutat cu acte medicale, anchetat. Rezultatul final al anchetei numai Dumnezeu îl ştie.
Revenind în actualitate, Guvernul a cerut D.N.A. sã ancheteze afacerea cardurilor de sãnãtate. Fostul preşedinte al Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate fiind acuzat cã nu a respectat memorandumul privind implementarea acestui sistem şi ar fi prejudiciat statul cu aproximativ 1,2 milioane de euro. De parcã ar fi singurul. Amînat pentru al şaselea an consecutiv, proiectul cardului de sãnãtate va fi cercetat (sau nu) de cãtre procurorii anticorupţie. Nu toţi românii vor card, lãsaţi-i în pace sã aleagã!
Specialiştii aruncã periodic cîte un os de comentat presei de scandal, noi ne agitãm în funcţie de afinitãţi, ei se amuzã şi îşi vãd în continuare de jaf. Hoţii miliardari de tipul lui nea Nae (supranumit regele imobiliarelor din Ilfov), care şi-au crescut veniturile din pix, sînt înmormîntaţi cu toate televiziunile naţionale la cap pe post de lumînare, în timp ce adevãratele probleme naţionale rãmîn tot probleme, iar cãruţa noastrã se rostogoleşte aiurea în valea plîngerii. Dumnezeu sã-i judece pe toţi magnaţii din sicriele cu vizor de milioane de euro, al cãror spectacol de îngropãciune e demn de milã. Sã faci din moartea unui rechin mobiliar neplãtitor de taxe, cea mai importantã ştire naţionalã în mass-media, pe parcursul mai multor zile şi sã blochezi circulaţia ca sã treacã alaiul mortuar, e de-a dreptul aberant! Prin tot felul de ştiri scandaloase, alambicate de analiştii şi transmisioniştii dresaţi, sîntem lucraţi artistic şi manipulaţi cu mare artã de distragere a atenţiei, pe toate canalele de scurgere din mahalaua politicã. În 23 de ani s-a epuizat rîsul hîrbului de oala spartã. Acum se joacã piese tari, de rãmîi tablou. Mîine-poimîine vom auzi în campania electoralã sloganul „alege-mã, sînt fierbinte!”
Ei, da! Dulce ca mierea e bugetul Patriei pentru super-funcţionarii guvernamentali, aşa-zişii inspectori care numãrã gãurile fãcute de rozãtoare în diverse locuri, fãcînd, la rîndul lor, alte gãuri în buget, pentru cã statul risipeşte cu salariile lor cam un milion de euro pe an. Gãurile lor cine le inspecteazã? Şi nu sînt singurii tãietori de frunze la cîini ce mãnîncã banul public de pomanã. Ca ei sînt ale mii de necalificaţi cu înaltã calificare la inspectat şi dat gãuri. În instituţiile statului sînt persoane care merg doar la bancomat sã-şi ridice sumele fabuloase. E greu acum sã mai faci ordine şi sã scuturi neamurile de molii din încrengãturile Puterii.
Nici cu miniştrii nu mi-e ruşine! Habar n-au ce înseamnã administrarea Ţãrii. Toate ministerele sînt varzã cu ciolan. În sistemul bugetar mişunã zeci de mii de şoferi şi secretare, care „servesc” în ministere, consilii, deconcentrate şi tot felul de agenţii şi agenturi mai mult sau mai puţin strãine. Sute de milioane de lei se duc pe salariile acestora, pe întreţinerea maşinilor, pe combustibil şi pe alte nãzbîtii. N-ar trebui sã calce picior de om politic cu dosare penale în parlament sau în funcţii publice. Ar trebui interzişi pe viaţã!
Jalnica situaţie în care ne aflãm acum seamãnã nespus de mult cu situaţia în care se afla România înainte de rãzboi, în anii marii crize interbelice. Şi atunci ca şi acum, marii escroci îşi ascundeau banii în bãncile strãine, îşi trimeteau odraslele neputincioase la studii în strãinãtate. Şi atunci ca şi acum politicienii erau corupţi, iar românii sclavi în ţara lor. Şi atunci ca şi acum, corupţia era apanajul clasei politice, poporul suferea de foame, de lipsã de bani, de medicamente şi asistenţã socialã.
Sînt un om care, ca voi toţi, a avut aşteptãri prea mari de la clasa politicã democratã de dupã 1990. În mod catastrofal şi fãrã discernãmînt, noua clasã politicã a malaxat şi digerat totul, fãcînd funcţional doar sistemul corupţiei. Dacã unii sînt satisfãcuţi de invazia corupţiei în toate ungherele societãţii, eu cred cã astfel de manifestãri au fertilizat terenul extremismului politic. Sau etica supunerii prin somaţie, ca ultim trend pe piaţa de fashion-politic. Fãţãrnicie şi falsitate în toate! Lipsa sentimentului naţional şi recrudescenţa unor false formaţiuni politice, create ad-hoc, se rãsfrîng numai asupra poporului.
Era sã uit! Bãncile din Ţarã sînt aproape de faliment! Dragi români, ca sã nu rãmîneţi fãrã micile economii, ce-ar fi sã vã scoateţi banii din bãnci, spre marea fericire a sistemului bancar, aflat la limita supravieţuirii? Le ajunge! Au huzurit destul pe pãmînt românesc, recurgînd la meschinãrii şi escrocherie, sprijinite de strategul şef benere, cel care a pus pe butuci sistemul financiar românesc. Nu uitaţi cã mafia din bãnci v-a mai golit conturile, iar directorii unor sucursale au fugit cu banii deponenţilor. Acum, bãncile din Ţarã sînt în faza concedierilor colective. Încã puţin şi vom asista la prohodul lor.
Şi o veste „bunã” la închidere: din 20 iulie, a intrat pe piaţã o nouã mega-afacere ce va aduce bani buni celor implicaţi în implementarea şmecheriei, în jurul cãreia se va crea o altã mafie: casele nu se vor mai putea vinde sau închiria fãrã certificat energetic. Încã o taxã în plus. Mirosind cîştigul, unii s-au şcolit în secret, primind atestate care le conferã posibilitatea de a elibera astfel de certificate. Noi trebuie sã aflãm necunoscuta ecuaţiei: ce legãturã existã între politicienii care au propus legea şi companiile de audit energetic, între politicieni şi asociaţii din spatele lor?! Pentru cã existã.
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-suttgart.de
