Vicepremierul Liviu Dragnea, cel care se ocupã de spinoasa problemã a regionalizãrii, şi care poartã pe umeri responsabilitatea politicã şi administrativ decizionalã a chestiunii, a susţinut câteva dezbateri zonale pe aceastã temã. A încercat sã acomodeze administraţia publicã, şi nu numai, cu acest proiect naţional extrem de important, inevitabil şi decisiv pentru felul în care va arãta şi funcţiona România din 2014 încolo.
Aşteptãm cu maxim interes ca vicepremierul sã vinã şi mai spre zona noastrã pentru a discuta chestiunea regionalizãrii, mai spre Craiova, aşa, nu de alta dar se pare cã viitoarea capitalã a regiunii noastre va fi la Craiova, chestiune la care ne aşteptam. Destule instituţii cu ramificaţii în judeţul nostru deja îşi au sediul central la Craiova – direcţia apelor, drumurile naţionale etc. Iar ideea tot mai clarã este cã, dupã regionalizare, descentralizarea efectivã va contura Craiova drept centrul administrativ al regiunii noastre.
“Cetãţenii vor resimţi începând de anul viitor” regionalizarea, a declarat sigur pe sine Liviu Dragnea. Acum sã vedem şi în ce sens o vor resimţi. Una peste alta “o Românie regionalizatã sper cã vom avea la 31 decembrie 2013, o Romanie descentralizatã cred cã vom avea la 1 ianuarie 2014. Cetãţenii vor resimţi începând de anul viitor, vor începe sã vadã efectiv proiecte regionale în faţa casei, în faţa curţii”, a declarat vicepremierul.
Pânã la organizarea de alegeri, şefii de regiuni ar putea fi alesi de consilierii locali. “Preşedintele regiunii va fi ales, cel mai probabil, de cetãţeni. In 2016 preşedinţii de regiuni vor fi aleşi la alegerile locale. Pentru 2014 intenţia ar fi sã se facã alegeri directe tot de cãtre cetãţeni pentru preşedinte şi consilierii regionali. Dacã adoptam legislaţia în timp scurt, vom putea organiza alegeri, dar dacã se prelungesc dezbaterile în Parlament, atunci vom încerca sã mergem pe un sistem în care sã voteze aleşii locali”, a subliniat Liviu Dragnea.
Sigur, în linii mari aceste chestiuni le ştiam, deşi ele sunt foarte puţin discutate în piaţa publicã, în ciuda importanţei unui asemenea subiect. Tot chestiunile uşurele, politice şi de can-can, ocupã prima linie a ştirilor şi dezbaterilor.
Cum regionalizarea e deja iminentã, şi odatã cu ea şi descentralizarea, pentru noi ca judeţ singura mare problemã rãmâne ce loc vom ocupa în concertul regional, cum vom putea face astfel încât sã atragem şi spre noi nişte beneficii. Între Bucureşti şi Craiova, soarta judeţului Mehedinţi nu va fi chiar una uşoarã. Decalaje între judeţe existã, şi unele sunt enorme. Nu ne putem compara cu puterea industrialã a Doljului, de exemplu. Industrial, economic, judeţul nostru e chiar a cincea roatã a cãruţii regionale şi va fi dificil sã o scoatem la capãt. Avem în spate ani de zile de regres şi delãsare, de ipocrizie politicianistã, sforãrii, indolenţã şi decãdere economicã. Toate administraţiile de pânã mai ieri se fac vinovate de declinul economic, demografic, cultural, industrial în care ne aflãm azi. Fabrici, uzine, combinate – închise. Şomaj uriaş. Lipsa de investitori şi locuri de muncã. Împrumuturi uriaşe în bãnci fãcute în numele cetãţenilor pentru asfaltãri, sensuri giratorii, borduriade. Proiecte costisitoare (aducţiunea cu apã de la Topleţ) eşuate, altele abandonate (parcul industrial), o agriculturã în declin, orãşele fãrã iluzii (Baia de Aramã, Strehaia, Orşova, Vânju Mare), un Severin plin de hipermarketuri dar cu spectrul închiderii Romag deasupra capului – în acest context ne prinde pe noi, ca judeţ, regionalizarea. O regionalizare a sãrãciei.
Tocmai de aceea credem cã problema aceasta ar trebui şi la noi discutatã serios, cu gravitate şi responsabilitate, şi nu sã ne facem cã nu existã pe ideea cã ne vom “descurca’’, cã suntem deştepţi.
Pãi, dacã suntem deştepţi, de ce suntem în situaţia aceasta?
