Cealaltã Românie – comunitatea româneascã din dreapta Dunãrii trãieşte momente istorice

Comunitatea româneascã din Serbia, concentratã în zona numitã generic Valea Timocului, numãrã peste 300.000 de persoane, care îşi cautã cu înfrigurarea drepturile de peste douã secole. În micul orãşel Kladovo, aflat vizavi de Severin, un român cu rãdãcini adânci în zona Olteniei, militeazã activ pentru afirmarea populaţiei româneşti, cunoscutã aici şi sub denumirea de vlahi. Tihan Matasarevici conduce o asociaţie care a devenit cunoscutã pânã la OSCE şi care a adunat semnãturi pentru introducerea limbii române în şcoli.

 

L-am cunoscut pe Tihan Matasarevici în urmã cu vreo doi ani, la un festival numit „Seara româneascã”, pe care el îl organizeazã anual la Kladovo, la hotelul Djerdap. Atunci am aflat cã omul ai cãrui bunici, dar şi socri provin din zona Olteniei, conduce Asociaţia pentru Tradiţia şi Cultura Rumânilor „Dunãrea” din Kladovo şi cã a activat multã vreme în singurul partid românesc din Timoc, Partia Democratã a Rumânilor din Serbia. Vorbeşte româneşte cu multã uşurinţã, dar mai vorbeşte destul de bine limbile germanã şi maghiarã, un semn al meseriei sale din vremurile tinereţii, aceea de marinar pe bãtrânul fluviu. Tihan a cutreierat întreaga Europã şi, într-o perioadã înfloritoare a acestei îndeletniciri de tradiţie româno – sârbã, a fãcut micul trafic de frontierã. A lucrat mulţi ani la spitalul din Kladovo ca administrator, dar şi la recepţia celui mai impozant hotel de pe malul drept al Dunãrii, Djerdap. Matasarevici este acum pensionar şi dupã ce a rãmas dezamãgit de politica de care s-a ocupat vreo câţiva ani, ca preşedinte regional al PDRS şi vicepreşedinte al formaţiunii conduse de doctorul Predrag Balaşevici, activeazã în sfera apãrãrii drepturilor fundamentale ale minoritãţii româneşti din Valea Timocului. Ne povesteşte cã nu este uşor, dar e frumos, iar munca sa a fost remarcatã atât de autoritãţile din subordinea Guvernului României, care se ocupã de românii de pretutindeni, dar şi de forurile europene, la ultima vizitã în Serbia fãcutã de înaltul comisar al OSCE pentru minoritãţile naţionale, Knut Vollebaek, fiind felicitat personal de acesta.

 

Proiecte de suflet

 

Momentul 2 martie 2012, atunci când România a deschis uşa Serbiei cãtre aderarea la Uniunea Europeanã, cu condiţia clarã ca statul vecin şi prieten sã respecte drepturile fundamentale ale românilor din Valea Timocului, a fost şi pentru Tihan Matasarevici unul emoţionant. Dupã acel moment, la Kladovo s-au derulat o serie de proiecte dedicate românilor. Mese rotunde, donaţii de carte, acordarea de cadouri pentru copiii românilor din Kladovo şi Kostol, cu prilejul Crãciunului pe rit vechi din 2012 şi 2013, precum şi alte asemenea manifestãri de suflet. De altfel, Matasarevici se autodefineşte într-unul din cele mai emoţionante discursuri ale sale, rostit la o întâlnire între grupurile de prietenie sârbo – român şi româno – sârb din parlamentele naţionale ale Serbiei şi României, desfãşuratã la Belgrad, la începutul anului trecut. „Numele meu este Tihan Matasarevici, dar originea româneascã a acestuia, care vine din îndepãrtata istorie a familiei mele, este de Mãtãsaru. În regiunea din care vin eu, de pe malul Dunãrii, de acolo unde vedem ţara mumã, din apropiere de Kostol, locul în care ruinele piciorului podului construit de Apollodor din Damasc stau mãrturie latinitãţii acestui popor, românii/vlahi sunt numeroşi, ei vorbesc limba strãmoşilor lor şi îşi respectã obiceiurile strãmoşeşti cu sfinţenie. Sunt şi preşedintele unei asociaţii culturale din Kladovo. Noi românii, cãrora ni se mai spune şi vlahi, iar în cel mai fericit caz „rumâni”, am spus-o şi o vom spune mereu: Suntem cetãţenii loiali ai Republicii Serbia, înaintaşii noştri au luptat şi au apãrat aceste meleaguri şi au contribuit la afirmarea libertãţii şi suveranitãţii Serbiei. Nu avem şi nu am avut niciodatã gânduri ascunse, nu ne-am trãdat, nu ne trãdãm şi nu ne vom trãda niciodatã ţara ai cãrei cetãţeni sârbi suntem. Serbia este patria noastrã, în care trãim, în care am crescut şi ne-am afirmat! Vreau doar sã se ştie cã noi, românii numiţi aici şi vlahi, vrem ca ţara noastrã sã ne recunoascã drepturile fundamentale de minoritate românã, tradiţiile, identitatea culturalã, vocaţia europeanã şi dreptul fundamental de a vorbi, a scrie şi a învãţa în limba noastrã maternã, o limbã care nu are nevoie de niciun alfabet fabricat, de nicio standardizare şi de nicio ajustare”, spunea Tihan la acea vreme.

 

Semnãturi pentru limba românã în şcoli

 

Noua specialitate ce va putea fi studiatã în zona locuitã de etnicii români se numeşte „limba românã cu elemente de culturã şi tradiţie naţionalã”. Dupã momentul 2 martie 2012, când România a impus condiţii clare ţãrii vecine pentru a fi de acord cu aderarea la UE, condiţii legate de respectarea drepturilor minoritãţii româneşti din Valea Timocului, autoritãţile de la Belgrad au deschis o poartã cãtre realizarea unui deziderat istoric, acela de a permite etnicilor români sã înveţe în limba lor maternã. Pentru aceasta, Ministerul Educaţiei din ţara vecinã, la recomandarea Comisiei Europene, împreunã cu Consiliul Naţional al Minoritãţii Naţionale a Românilor din Serbia (CNMNRS), a deschis un program complex de strângere a semnãturilor pentru formarea de clase cu predare în limba românã. Mai mult, în perioada 1 aprilie – 31 mai, în mai multe zone, printre care Kladovo, Bor şi Zajecear se deruleazã un program experimental de predare a limbii române în şcoli. La Kladovo, o comunã ce conţine 22 de sate, aflatã peste Dunãre, în dreptul municipiului Severin, liderul Asociaţiei pentru Tradiţia şi Cultura Rumunilor „Dunãrea”, Tihan Matasarevici a strâns 155 de semnãturi de la pãrinţii copiilor care vor învãţa limba maternã, iar listele respective au primit toate aprobãrile necesare, astfel încât aceşti copii sã înceapã studierea efectivã a limbii române din luna septembrie a acestui an. Astfel, la şase şcoli de pe teritoriul comunei Kladovo (Podvîrşka, Brza Palanka, Korbova, şcoala generalã Kladovo, liceul din Kladovo şi şcoala tehnicã din Kladovo), copiii vor învãţa limba maternã. „A fost un demers greu şi costisitor şi pot sã vã spun cã am bãtut în lung şi în lat comuna, am discutat cu fiecare pãrinte în parte şi am trimis liste urmând un sistem birocratic destul de complicat, dar am reuşit sã impunem autoritãţilor respectarea acestui drept elemnetar al nostru, dreptul de a învãţa limba strãmoşilor noştri, minunata limbã românã”, explicã Tihan Matasarevici.

 

Tags: