De la poetul vâlcean GHEORGHE MIHAI primim elegantul volum de versuri „STRIGÃTE ÎN AGORA” apãrut, de curând, la Editura PROFIN din Drobeta-Turnu-Severin. La care dânsul alãturã, cu recunoscuta-i generozitate, şi primul volum de versuri „DIMENSIUNI INTERIOARE” tipãrite, în 1995, la Editura MALMARON din Râmnicu-Vâlcea.
Primele versuri ale lui GHEORGHE MIHAI le-am citit în paginile revistei „ARCADE”, al cãrei consecvent colaborator este de peste 12 ani.
Aflãm, bunãoarã, cã GHEORGHE MIHAI s-a nãscut la 14 iunie 1936, în localitatea CREMENENI, judeţul Vâlcea. Este licenţiat în filologie al Universitãţii din Bucureşti, promoţia 1965. În anul 1969 debuteazã cu poezii şi reportaje literare în „ORIZONT” (Râmnicu Vâlcea) în a cãrui redacţie a şi lucrat o scurtã perioadã de timp.
Pe parcursul anilor colaboreazã cu versuri şi prozã la „RAMURI” (Craiova); „SUPLIMENTUL LITERAR–ARTISTIC AL TINERETULUI” (Bucureşti); „TRIBUNA” (Cluj); „ORIZONT” (Timişoara); „VÂLCEA LITERARÔ şi „ALMAROM” (Râmnicu Vâlcea); „CATEDRA” (Bucureşti); „CALENDE” (Piteşti); „ARCADE” (Strehaia) şi alte publicaţii.
A fost distins cu mai multe premii pentru versuri, prozã şi publicisticã.
Cu toate cã a publicat, pânã acum, doar douã volume de versuri – cam puţin, s-ar zice la o grãbitã evaluare – GHEORGHE MIHAI dovedeşte cã este un poet cu vocaţie, este cunoscut şi apreciat, cu un loc bine conturat în rândul generaţiei cãreia aparţine.
Dacã am numãrat noi bine, cele douã volume, la care ne referim, au în cuprinsul lor 161 de poezii. Riguros selectate. Şi aceasta – înţelegem noi – pentru cã poetul GHEORGHE MIHAI se dovedeşte prea exigent cu sine. Aşterne versul pe coala albã numai atunci când MUZA îi dã insistent îndemn şi apoi, fire meticuloasã, stãruie atent şi îndelung asupra cuvântului pânã-i gãseşte cele mai potrivite sensuri şi semnificaţii.
Poetul GHEORGHE MIHAI obişnuieşte sã-şi alcãtuiascã volumele în cicluri distincte. În volumul „DIMENSIUNI INTERIOARE” are mai multe secvenţe: „POESIS”; „CÃLÃTOR ÎN SINE”; „LUPTA CU TIMPUL”; „ETERNA REÂNTOAR-CERE”; „DE AMORE”; „TEDEUM”; „DIALOGURI”.
La fel procedeazã şi cu ultimul volum „STRIGÃTE ÎN AGORA”, cu urmãtoarele cicluri: „IMNURI CARIATIDELOR”; „AUTOBIOGRAFIE LIRICÔ; „FOŞNETE DE TRESTIE GÂNDITOARE”; „STRIGÃT ÎN AGORA”; „JOCURI DE COPII”; „CUVINTE PENTRU (NE)CUVÂN-TÃTOARE”.
Sunt – dupã cum ne dãm seama – principalele teme ale liricii lui GHEORGHE MIHAI.
Lectura atentã a versurilor sale contureazã câteva trãsãturi definitorii ale unui poet cu har şi nebãnuite resurse de creaţie.
Poetul GHEORGHE MIHAI este înclinat spre reflecţie şi profundã meditaţie asupra rostului şi destinului omului în univers şi, totodatã recepteazã acut, uneori dureros neântreruptul şi durerosul sbucium cotidian. Cãci zice poetul: „ÎNCERCAŢI REGRETUL TIMPULUI PIERDUT,/ PUNEŢI ÎN BALANŢà VIAŢA CU RISIPA,/ VREMEA DACà TRECE ŞI N-AI PIERDUT/ PASÃREA ETERNÃ-ŢI VÃMUIEŞTE CLIPA”… // „PASÃREA ACEASTA NU E TÂNGUIRE,/ SPRE ŢÃRII ALBASTRE ŞI-MPLINIRI NE CHEAMÃ/ PASÃREA MÃIASTRà E DESÃVÂRŞIRE,/ CINE O IGNORÃ, TIMPULUI Sà VAMÔ („PASÃREA MÃIASTRÔ).
În poeziile de aceastã facturã poetul dovedeşte o mare capacitate de concentrare, ştie sã evite, cu multã grijã, vorbele de prisos. Ne convinge pe deplin cu poezia „AUTUMNALÔ: „PICÃTURILE DE PLOAIE/ TREC PRIN INIMà ŞI GÂND/ CU ACCENT DE CUCUVAIE,/ SURD CHEMÃRILE CHEMÂND,// OMUL E UN CÃLÃTOR/ FUGÃRIT DE PLOAIA RECE/ PASÃRE CÃZUTÃ-N ZBOR/ PESTE CLIPA CARE TRECE”.
Aici pot fi incluse poezia „CARPE DIEM” şi cele douã – „PRIVIRE SPRE ŢÃRM” şi „LABIRINT ÎN TIMP” din ciclu „LUPTÃ CU TIMPUL”. Toate din volumul „DIMENSIUNI INTERIOARE”.
Poetul GHEORGHE MIHAI este un nostalgic, mereu se întoarce în timp, preamãreşte trecutul faptelor eroice, cautã paradisul copilãriei – toate ducându-l pe poet la adevãrate bijuterii lirice, precum: „FASCINAŢIE”; „MIRAJ”; „LITANIE”; „TÂNGUIRE”; „MIT, URCAT DIN VATRÔ; „TRADIŢIE”; „AMINTIREA”; „CONESIUNE”, „NOSTALGII”; „DORUL NOSTALGIILOR” şi altele.
Poezia „MÃRTURISIRE” dã – credem noi – mãsura vocaţiei lui GHEORGHE MIHAI: „AM FOST IZVOR SEMEŢ PE CRESTE,/ ŢÂŞNEAM DIN STÂNCÃ, NINS DE SOARE,/ CA FÃT-FRUMOS CEL DIN POVESTE,/ LUPTÂND CU ZMEII PRIN PONOARE.// MÃ RÃSFÃŢAM PRINTRE MISTERE,/ CÂND BASME SE URZEAU SUB LUNÃ/ ŞI-N ZORII ZILEI, DIN CIUBERE,/ ERAM SORBIT DE CÂTE-O ZÂNÃ…// ŞI SETEA STÂMPÃRAM, DAM VIAŢÃ/ CU APÃ VIE, REACURATÃ;// PENTRU DRUMEŢI, ERAM SPERANŢÃ,/ PE NIMENI N-AM MINŢIT VREODATÃ.// ACUM, AJUNS ÎNTR-O SAHARÃ,/ MÃ PIERD, CUMPLIT ARS DE NISIPURI/ ŞI O JALE LUNGÃ MÃ DOBOARÃ,/ CÂND VÃD ÎN DISPERARE CHIPURI”.
Cel mai reuşit şi cuprinzãtor ciclu este al poeziei de dragoste, unde GHEORGHE MIHAI se înscrie performant în lirica marilor noştri clasici. Spre exemplificare poezia „DARUL VIEŢII”: „EŞTI UN DAR AL EXISTENŢEI MELE,/ CER ROTIT ÎMPRESURAT DE STELE,/ ZVON DE CLOPOT, ÎNCOLŢIT ÎN SEARÃ,/ CARE FACE INIMI SÃ TRESARÃ.// EŞTI UN DAR AL EXISTENŢEI PURE,/ MUR CUPRINS DE ROUÃ SUB PÃDURE./ CURCUBEU NÃSCUT DIN VRÃJI, SE PARE,/ PURPURÃ ŞI FLOARE DE CICOARE.// EŞTI UN DAR AL DORULUI DE SOARE,/ LUNÃ FURIŞATÃ PRIN POHOARE,/ O SPERANŢÃ DE MIRAJ FURATÃ,/ CARE NU TE MINTE NICIODATÃ.// EŞTI ETERNUL CLIPELOR FUGARE,/ CARE ŞI TE-MBIE ŞI TE DOARE;/ EŞTI SUPERBÃ FLOARE PE CÃRARE/ CINE TE CULEGE MOARTE N-ARE”.
Mai pot fi citate încã multe poezii de dragoste pe deplin reuşite, ca „UN TAINIC FIOR”; „CÃUTÃM”; „SPADÃ ŞI IUBIRE”; „E ATÂTA IUBIRE” şi altele.
Foarte reuşite sunt, la poetul GHEORGHE MIHAI, poeziile dedicate copiilor: „PÂRDALNICUL VULPOI”; „BROTÃCEL ŞI PIŢIGOI”; CREDINŢÔ; „DRAMA CÃŢELULUI”.
GHEORGHE MIHAI – poet cu o vizibilã şi convingãtoare vocaţie – scrie o poezie cursivã, luminoasã, care capteazã şi fascineazã lectorul.
Într-o cuprinzãtoare antologie a celor mai reprezentativi poeţi contemporani credem cã-şi va gãsi locul cuvenit şi poetul vâlcean GHEORGHE MIHAI.
