Numai o minte profund anti-democraticã poate spune cã se bucurã privind la spectacolul jalnic pe care-l oferã astãzi PDL. În mod normal oricine iubeşte echilibrul şi e pe deplin convins de caracterul salubru al balansului putere – opoziţie ar trebui sã fie îngrijorat de diluţia fãrã precedent şi aparent fãrã soluţie a opoziţiei politice de la noi.
PP-DD, de exemplu, e o mare dezamãgire. Incapabil sã se structureze aşa cum trebuie ca partid, ca opoziţie viabilã, PP-DD rãmâne deocamdatãla la statutul ingrat de improvizaţie politicã norocoasã. Norocul parlamentaricesc al PP-DD de astãzi se datoreazã OTV-ului şi frustrãrii ce o resimt foarte mulţi dintre cei ce l-au votat pe celebrul DD. Dar de aici şi pânã la a fi cu adevãrat o formaţiune politicã mai e cale lungã, cale pe care PP-DD nici mãcar nu a pornit.
De la PDL se aştepta însã altceva. Şi, din pãcate pentru destinul democraţiei autohtone, nimic pozitiv nu se întâmplã în partidul pe care Traian Bãsescu l-a adus cândva la putere. Dimpotrivã. Şicane, piedici, declaraţii belicoase, ameninţãri cu scindarea. Competiţia internã din PDL miroase de la o poştã a beligeranţã fãrã scrupule, şi nu a concurenţialitate colegialã. Finalitatea e previzibilã. Dupã 23 martie, data la care e stabilitã Convenţia naţionalã a democrat-liberalilor, partidul nu va arãta deloc bine. Deja a pierdut procente bune în ochii electoratului dezamãgit. Deja a pierdut mult în ordinea credibilitãţii şi are puţine şanse de redresare imediatã. Nici Vasile Blaga, nici Monica Macovei, nici chiar Elena Udrea nu pot drege imediat busuiocul pedelist. Dacã va câştiga Monica Macovei, prin absurd (pentru cã are şanse minime) PDL e ca şi desfiinţat. Cu Vasile Blaga se va mai crampona o vreme de fantoma vechiului prestigiu, de propriile iluzii de integrare într-o ipoteticã dreaptã.
Singura şansã cât de cât mai rãmâne cu Elena Udrea, deşi masculocraţia dã tonul în politica româneascã. Dar cu toate acestea Elena Udrea ar aduce ceva nou. Iar pentru un partid în cãdere liberã ar fi ca o gurã de oxigen.
În plinã mentalitate falocraticã (masculocraţia de care vorbeam) şansele elenei Udrea ca preşedinte al PDL nu-s de neglijat. Chiar dacã avem noi o lungã tradiţie a dominãrii politice exercitate de bãrbaţi, e loc de femei în viaţa politicã. Sunt şi exemple ne eşec: Lavinia Şandru, care a condus un partid dar nu a reuşit mai nimic cu asta.
Dar femeile sunt totuşi bine reprezentate în politica autohtonã, nimic de zis. Sâmbãtã vom afla ce şi cum vor decide democrat liberalii. În joc e şi falocraţia, şi soarta PDL, aşa cum este şi soarta amãrâtei opoziţii româneşti.
