USL-ului i se va trage din Mehedinţi
Mult sânge, şi multe lacrimi (de iritare, indignare, stupefacţie) au curs odatã cu abandonarea de cãtre Mihai Stãnişoarã a funcţiei sigure şi liniştite din PDL şi cu deja celebra trecere a Prutului liberal la braţ cu Crin Antonescu. Gunoi, traseist, trãdãtor, om slab, lichea – au curs “apelativele’’ la adresa ex primvicepreşedintelui democrat-liberal. Mihai Stãnişoarã s-a ales cu o adevãratã lapidare publicã, lucru la care în mod cert se aştepta şi pe care şi-a asumat-o. Dar de ce, care sunt raţiunile – dincolo de cele formulate aşa, la modul declarativ, formal – unui asemenea gest încã nu ştim cu exactitate, iar dincolo de furia sau precipitarea unor comentarii nu am vãzut încã nicio analizã la rece, imparţialã, fãrã partizanate stupide.
Gestul, indiscutabil, a fost unul radical, scandalos, iar reacţiile au fost pe mãsurã. În realitate însã nu a fost nimic radical, nimic precipitat, ci rodul unui calcul politic la rece şi al unor negocieri îndelungate şi minuţioase.
Mihai Stãnişoarã nu e omul reacţiilor umorale şi intempestive. Saltul brusc spre PNL nu a fost nici rodul unei furii de moment, şi nici ecoul unor frustrãri. În fond, cu PDL a avut cam tot ce şi-a dorit în anii guvernãrii: funcţii guvernamentale majore, influenţã puternicã pe lângã Traian Bãsescu şi Emil Boc, un judeţ, Mehedinţiul, efectiv la picioare. Oamenii lui Mihai Stãnişoarã au ocupat (unii chiar şi acum, sub guvernarea Ponta, le mai ocupã) toate funcţiile puterii în Mehedinţi, de la prefect la primari şi de la ultimul director de deconcentrate la şefi de toate rangurile.
Mihai Stãnişoarã a dus PDL Mehedinţi unde a fost. Nu altcineva. L-a luat de jos, l-a ridicat, fãcând din anonimi “mari’’ vedete locale. Şi tot el l-a îngropat acum, cu nonşalanţã. PDL e un joc pierdut. E limpede acest lucru. PNL însã e cu totul altceva.
Mihai Stãnişoarã a dominat ani la rând judeţul, şi-a pus oamenii în toate funcţiile cheie – unii, ironia sorţii de baron, aveau între timp sã-l trãdeze, deşi pãreau cea mai disciplinatã armatã din lume. Deci nu e vorba de frustrare. Atunci despre ce e vorba? Artizanul acestei mişcãri este indiscutabil Sorin Frunzãverde şi baronului de Caraş i se datoreazã în mare mãsurã acest uluitor şi scandalos transfer politic.
În joc sã fie cu totul altceva decât o amãrâtã de funcţie de vicepreşedinte naţional în PNL? Cine crede acest lucru e chiar naiv. Mihai Stãnişoarã e un jucãtor mult prea abil ca sã se mulţumeascã doar cu aşa ceva. Atunci? Atunci, în joc, nu pot fi decât douã chestiuni majore, singurele în mãsurã sã compenseze lapidarea publicã la care a fost supus. Una ţine de cine va fi, din decembrie, guvernatorul regiunii şi mai ales în ce regiune va fi arondat judeţul nostru. Dacã va fi arondat Caraşului cine credeţi dumneavoastrã cã va fi guvernator? Dacã judeţul rãmâne pe zona Sud-Vest interesant va fi, deasemeni, cine va conduce regiunea. E posibil sã avem mari surprize la acest capitol sensibil.
A doua chestiune ţine de cine va deveni liderul PNL Mehedinţi şi, implicit, copreşedinte al USL Mehedinţi. Adicã persoana care va decide cot la cot cu liderul social democrat mersul lucrurilor în judeţul nostru. Mai ales pe fondul crizei în care se aflã PNL Mehedinţi (rãmas fãrã preşedinte de luni bune) sunt mulţi liberali care abia îl aşteaptã pe Mihai Stãnişoarã la şefie. Nu mai conteazã. Efectiv PNL are nevoie disperatã de lider. Sigur, sunt mulţi care nu pot accepta o astfel de eventualitate şi protesteazã, dar palid şi surd. Vor sfârşi fie prin resemnare, fie prin plecare. Nu am vãzut niciun protest colectiv liberal, nicio demisie în bloc, faţã de scoaterea bruscã şi nedemocraticã din joc a preşedintelui ales, Liviu Mazilu. Aşa cã nu vom vedea nici în cazul în care Crin Antonescu îl va impune pe Mihai Stãnişoarã preşedinte la Mehedinţi. Pentru PNL Mehedinţi de acum nicio variantã nu e mai rea decât lipsa de soluţie: Constantin Gherghe, Dan Sãceanu, Cristian Buşoi sunt fiecare soluţii. Chiar şi Mihai Stãnişoarã. Problemele ar fi însã grave la nivelul relaţiei cu PSD. Liderul social-democrat Adrian Duicu s-a exprimat în mod tranşant în aceastã privinţã. Nu a lãsat loc niciunui echivoc, ceea ce e semn de fermitate şi intransigenţã faţã de un adversar politic cu care a avut confruntãri deschise şi foarte dure în anii din urmã, adversar pe care, politic, Adrian Duicu l-a umilit. Nici alţi social-democraţi, Nicolae Şerban sau Rodin Traicu nu au tolerat transferul lui Mihai Stãnişoarã la PNL.
Din pãcate pentru soarta USL Mehedinţi, Crin Antonescu nu a catadicsit sã-şi consulte colegii de alianţã din Mehedinţi, cei care au “tras’’ puternic la referendum pentru demiterea lui Bãsescu, şi nu doar la referendum. O situaţie destul de ingratã pentru USL. Dar, asta e, în politicã trebuie sã fii pregãtit sã înghiţi în fiecare dimineaţã, pe stomacul gol, o broascã râioasã, nu-i aşa?
