Nu este o noutate pentru niciunul dintre noi situaţia actualã a spitalelor din Drobeta Turnu Severin, cu precãdere a lipsurilor materiale şi a dezinteresului cu care, în cele mai dese cazuri, pacienţii sunt trataţi.
În permanenţã auzim replicile: “Decât sã te duci la doctorii ÃŞTIA, mai bine pleci la Timişoara…” sau, “Decât sã ajungi pe mâinile ASTORA, mai bine….” şi urmeazã o sumedenie de trimiteri care mai de care cu destinaţii precise (în zona Banatului, mai ales) sau, lucru şi mai deprimant, trimiteri retorice şi de invocare a sfinţilor la îndemâna credinţei fiecãruia.
Ce-i de fãcut în astfel de cazuri?!
Unii dau dreptate marii majoritãţi de oameni, empatizeazã cu experienţele acestora, iar alţii contempleazã situaţiile date şi mulţumesc forţei divine cã “n-au pãţit de-alde astea”.
Dar, ce înseamnã ÃŞTIA, ÃSTORA?
Noi, severinenii, sã nu mai credem absolut deloc în doctorii de a cãror pricepere depinde viaţa noastrã?!
Cu câţiva ani în urmã, am fost cu fiul meu în stare de urgenţã, la Spitalul Judeţean. Specialistul în pneumologie, dr. Sima, mi-a tratat copilul prompt, delicat, fãrã nici o ezitare şi, lucrul cel mai important, fãrã pretenţii materiale sau sã-i fie oferite cadouri.
Sãptãmâna trecutã însã, o situaţie neplãcutã şi nedoritã m-a dus la Primiri-Urgenţe, la Spitalul Maternitate din oraş.
Aici, spre stupoarea mea care mi-a potolit urgent orgoliul civic, lucrurile au stat cu totul altfel şi m-au întors la primele sfaturi ale compatrioţilor mei: “Decât pe mâna doctorilor „ãstora”, mai bine…”.
Am stat patru zile internatã cu hemoragie puternicã, timp în care tot atâtea diagnostice mi s-au pus, fãrã sã mi se facã mãcar o investigaţie specificã sau un banal ecograf. Am fost plimbatã de o asistentã (Maria Rada) de patru ori prin saloane, indecisã, pentru ca, apoi, sã-mi ofere un salon demn de invidiat de orice suflet lipsit de acoperiş deasupra capului: cu geamurile sparte şi calorifere nefuncţionale… asta, aşa, tratament special pentru cei care întreabã mult şi riscã sã cearã lãmuriri doctorilor… nu pentru cã nu mai erau alte locuri libere în saloane bine încãlzite şi cu condiţii demne pentru o fiinţã umanã.
Dupã patru zile de incertitudine asupra diagnosticului, s-a mai adãugat încã una confirmatã de cãtre dr. Pãtraşcu Dumitru, şeful secţiei MATERNITATE,subordonatã Spitalului Judeţen de Urgenţã Drobeta Turnu Severin, adicã CJ Mehedinţi, dar cu mamager privat. Alt diagnostic fãrã justificare şi cu amânarea analizelor specifice de pe o zi pe alta.
În aceastã situţie de incertitudini în diagnostic, am cerut externarea, pentru a merge la investigaţii. Unde credeţi?…În Timişoara! Şi chiar mã felicit pentru alegerea fãcutã, pentru cã, într-o singurã zi, doctorii bãnãţeni au reuşit sã stabilescã un diagnostic şi, fenomenal!, sã facã şi intervenţia de specialitate.
Reîntoarsã la spitalul nostru, am constatat cã biletul de externare consemna un alt diagnostic (al câtelea la numãr!?) şi ca secundar diagnosticului, CULMEA!, infecţii acute ale cãilor respiratorii superioare cu localizãri multiple… Mai trebuie sã precizez faptul cã doctorul m-a internat şi care mi-a semnat (dr. Grigorescu) a eliberat concediul medical peste un alt concediu medical eliberat de cei care mi-au efectuat intervenţia de specialitate(?!). CAS-ul ştie despre ce vorbesc!?
Sã mã reîntorc la ce o însemna oare Ãştia şi Ãstora
Am discutat cu paciente internate la Spitalul Maternitate din oraşul nostru. Trei din patru paciente au declarat lipsa de profesionalism a doctorilor, nemulţumirea de felul cum sunt tratate şi cum li se adreseazã personalul sanitar şi, cel mai important dintre toate, nerespectarea ACELUI jurãmânt!
(va continua)
