Liberalii şi-au încheiat deja congresul, unul grãbit, fãrã surprize, şi lipsit de alt sens în afara aceluia de a consolida poziţia prezidenţiabilului Crin Antonescu şi de a închide gura dizidenţilor gen Ludovic Orban sau Cãlin Popescu Tãriceanu. Maşina de vot liberalã a funcţionat perfect sub bagheta lui Crin Antonescu. Perfect în sensul de disciplinat şi supus, fãrã sã trezeascã mari emoţii în rândul electoratului.
În fond, acest congres nu a fost altceva decât un exemplu destul de trist de disciplinã de partid cu totul improprie unei formaţiuni politice la care puteai admira câdva tocmai spiritul polemic, rebel, apetitul admirabil pentru dezbatere şi nu umilul servilism de partid.
Una peste alta însã, cã ne place sau nu, Crin Antonescu a rãmas şeful incontestabil al PNL şi cam aceasta e unica şi majora concluzie a unui congres pe care deja opinia publicã l-a şi uitat. Marele Crin intrã acum în linie dreaptã în teribila cursã pentru Cotroceni şi mai nimic nu pare sã-i stea în cale. E foarte puţin probabil ca din partea PDL sã aparã un prezidenţiabil valabil care sã-i încurce calculele pentru anul viitor.
Cine din tabãra lui Traian Bãsescu ar putea sã-i facã probleme lui Crin Antonescu în 2014 când vor avea loc alegeri? Elena Udrea? Monica Macovei? Vasile Blaga? Cristian Diaconescu? E puţin probabil, deşi fiecare dintre aceste nume conteazã în politica româneascã. Doar cã mai au foarte mult de recuperat la capitolul imagine şi nici nu au suportul mediatic sau de partid pe care şeful liberal îl are la ora actualã.
Promovat la greu de grupul antenelor, şi nu numai, Crin Antonescu nu are în niciunul dintre posibilii prezidenţiabili ai PDL un adversar redutabil, cu toatã opoziţia înverşunatã a unor televiziuni gen RTV sau B1. Singura problemã pentru şeful liberal poate veni dinspre PSD, în caz cã social-democraţii au un alt nume pentru Cotroceni, Sorin Oprescu, de exemplu. Dar e puţin probabil ca PSD sã rişte siguranţa şi confortul unei coaliţii de guvernare pentru orgoliul de a avea propriul candidat pentru Cotroceni. De ce s-ar încrâncena? De ce şi-ar încãlca jurãmintele de fidelitate ce au dus la construcţia politicã numitã USL?
La o analizã rece, raţionalã, social-democraţii nu ar avea niciun argument şi niciun temei sã vinã cu un candidat propriu, concurent lui Crin Antonescu. Şi mai mult ca sigur nici nu o vor face. E mult prea confortabilã situaţia de azi, cu o USL majoritarã, pentru a demara un rãzboi intern inutil şi nefast.
Aşa cã, odatã încheiat congresul liberal, intrãm de fapt în linie dreaptã în cursa pentru Cotroceni, cu Crin Antonescu deja ţâşnind spre finish în chip de câştigãtor sigur. Iar dacã lucrurile vor continua tot aşa ca pânã acum mai mult ca sigur Traian Bãsescu îi va înmâna într-o zi cheile de la palat neastâmpãratului şef liberal, proaspãt reales.
