Pe 17 februarie, în Duminica a XVII-a dupã Rusalii sau a Cananeencei, severinenii s-au adunat în numãr mare la Biserica „Sf. Dumitru” din municipiu spre a se ruga împreunã cu conducãtorul vieţii spirituale a cetãţii, Preasfinţitul Pãrinte Nicodim., Episcopul Severinului şi Strehaiei.
Ceremonia religioasã arhiereascã a început în jurul orei 09.00, împreunã cu Preasfinţia Sa slujind şi un ales sobor de preoţi şi diaconi.
În cuvântul de învãţãturã, Pãrintele Episcop a vorbit credincioşilor despre necesitatea dezvoltãrii unei credinţe asemãnãtoare celei a femeii cananeence, cultivate în sânul familiei creştine, ca structurã de bazã a unei societãţi morale:
„Orice necaz avem, asemenea femeii cananeence, sã îngenunchem şi sã strigãm şi noi cãtre Iisus: <<Miluieşte-ne, Fiul lui David!>>. Sã insistãm în rugãciune şi sã fim încredinţaţi cã ceea ce cerem de la Iisus, El ne va da cu siguranţã! Mai mult decât atât, familia sã fie unitã! Se constatã astãzi multã suferinţã în familii, când uneori mama trebuie sã ducã toate treburile şi problemele casei, iar soţul trebuie sã se îngrijeascã numai de serviciu, neştiind de greutãţile casei. Sunt însã, responsabilitãţi care le revin exclusiv soţilor. O primã responsabilitate este aceea de a fi împreunã cu membrii familiei pe drumul Bisericii, de a participa în comuniune la rugãciune în casa lui Dumnezeu, pentru a da un exemplu copiilor, pentru ca atunci când încercarea vine, Dumnezeu sã Se milostiveascã şi rugãciunea sã fie ascultatã.”
Pãrintele paroh Vasile Ghiţan a vorbit despre bucuria primirii arhiereului în mijlocul comunitãţii pãstorite:
„Cu siguranţã, prezenţa ierarhului în mijlocul credincioşilor unei parohii este un moment de bucurie, atât pentru preoţi, cât şi pentru noi. Astãzi, pentru parohia Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, a fost un astfel de moment de bucurie, întrucât am avut în mijlocul nostru pe Preasfinţitul Pãrinte Episcop Nicodim, împreunã cu care am sãvârşit Sfânta Liturghie. Ne-am rugat Bunului Dumnezeu, în aceastã duminicã, a XVII-a dupã Rusalii, împreunã cu credincioşii care au fost în numãr mare şi care au plecat încãrcaţi duhovniceşte dupã audierea cuvântului Preasfinţitului Pãrinte Episcop”.
Scurt istoric al bisericii
Biserica a fost ziditã în anul 1873 de Joia Chintescu, în memoria unicului fiu, decedat la numai 20 de ani. Fiind avariatã în luptele ce s-au dat pe 10-11 noiembrie 1916, biserica a fost refãcutã de Ghiţã Efta Bejan, veteran din rãzboiul din anul 1877, care a reparat toate stricãciunile din interior şi exterior, împodobind sfântul locaş cu picturã nouã. Aceste reparaţii au fost fãcute şi în memoria pomenirii bravilor eroi, morţi cu arma în mânã pe câmpia din jurul bisericii şi a oraşului.
Pânã în anul 1976 a fost folositã ca şi capelã de cimitir de cãtre toate bisericile din oraş, când P.F. Pãrinte Patriarh Teoctist Arãpaţu, pe atunci Mitropolit al Olteniei, a transformat-o în bisericã parohialã.
